AvionarU`s Blog

   Am fost si eu saptamana trecuta la Club99 sa vad minunea de standup comedy care a isterizat orasul, cu baietii care au devenit cunoscuti in Cafe Deko.

   Sincer, am fost destul de dezamagit de prestatia lor, dar inainte sa pun cruce si pe chestia asta, o sa mai merg o data, poate cine stie? Poate am prins vreo seara mai proasta (a mea sau a lor).

   Sa purcedem cu descrierea locatiei. Club99 e situat pe blvd Dacia la P-ta Spaniei, intr-o casa veche dar frumoasa, impartita cu alte firme (sau ceva de genul asta). Localul e spre mediu ca dimensiune, insa m-a deranjat fumul care se facea acolo (si sunt fumator…) si faptul ca mesele erau “populate” romaneste cu extra scaune. Astfel, o masa relativ confortabila de 4 persoana, devenea de 6. Era mai mult inghesuiala ca la scoala. Sonorizarea e ok, preturile in limita pietei (Jack Daniels 12 lei 40cl, cocktail parca 15 lei si foarte bun). Intrarea 20 de lei/pers. Cam mult pt ce am primit. A, ca sa nu mai zic de scena, care e mititica si daca ai masa in lateral si stai pe canapea, iti rupi gatul ca sa te uiti la ea.

   Ma rog, show-ul a inceput cu 15-20 minute intarziere, muzica a fost un pic dubioasa, nu in sensul de “nasoala” ci de “neasteptata”. Era ceva de genul Spike/Guess Who mai dur, cred.

   Si despre show…a inceput cu un debutant, amator, pe numele de scena “Priza”. Care din a doua propozitie (dupa buna seara) a zis ca facea laba nush cum. Prietena mea a ramas un pic socata, la modul neplacut si intr-adevar am simtit si eu ca prea exagerase asa fara nici o incalzire . Ma rog, a facut omu niste glume, unele fiind bancuri adaptate conversational, altele fiind pline de trivialitati. Cam trist per total, dar eu asteptam crema, respectiv pe Teo si Vio (Costel, preferatul meu de pe youtube, nu a fost).

   A venit Viorel, tip despre care am aflat mai tarziu ca e din acelasi oras/liceu cu mine (Vio, daca citesti, sa stii ca nu eram taranul ala cu care ai vorbit in sala ). Mie personal mi-a placut cel mai mult, si nu pt motivul enuntat mai sus, ci pentru ca a stiut sa echilibreze glumele in conversatie. Pentru ca desi parea fumat/baut, a stiut sa amestece un pic de trivialitate in text, cat sa dea un aer mai original dar fara sa exagereze sau sa raneasca urechile mai “sensibile”. Si pentru ca are o viteza de reactie foarte buna la comentariile din public. Per total mi-a placut si mie, si prietenei. Nu orgasmic, dar a fost ok, am ras, recunosc ca mi-a dat si o lacrima de ras .

   Si apoi a venit vedeta. Omul ajuns celebru pe Youtube cu textul sau despre “Cuvinte Vulgare”. Teo. A inceput neasteptat de inteligent cu o analiza umoristica a ziarului Click. Mi-a placut abordarea si am ras de m-am cracanat cateva minute. Apoi, la scurt timp, a dat-o in aiureli, injuraturi gratuite (inteleg ca “sex sells”, dar parca prea a sarit calul). A gasit vreo doua amarate prin public care erau atat de praf incat inclin sa cred ca era aranjata toata treaba dinainte. Nici un om cu personalitate nu cred ca ar fi stat sa faca unu misto de el cu injuraturi si alte alea, pe banii sai. Si m-am dezumflat usor usor, ramanand cu un gust amar in gura. Prea multa discutie despre zodii, prea putina inspiratie, prea multa concentrare intr-un punct al salii in loc de ceva echilibrat.

   Pana si publicul a fost o surpriza relativ neasteptata si…oarecum neplacuta. A fost prima oara cand am mers si ma asteptam la oameni oarecum diferiti de cei care umpleau casele de cultura la spectacolele lui Doru Octavian Dumitru acum 10 ani. Ce am intalnit acolo a fost varianta mai tanara si mai imbunatatita a aceluiasi public (per total). Ca fapt divers, eu niciodata nu am suportat zona TNB dpdv social, pentru ca pur si simplu ma enerva clientela de-acolo. Oameni total diferiti de mine, bombe (pardon, cafenele) in care nu prea servesc si tot asa. E, cam acelasi lucru era si aci. Studentasi carora dupa 2 beri le mai creste o pereche de coae si daca sunt bagati in seama de ala de pe scena, incep sa il intrerupa non stop, tineri “altfel”, adica d-astia imbracati/frezati oarecum dubios, cocalari semi intelectuali si pizdulici care au auzit ca e cool sa mearga la stand-up. Si pe langa astia, cativa care pareau ok.

   Concluzia e ca nu m-a dat pe spate fata de cate auzisem. Au fost glume la care am ras din inima, dar cam umbrite de tematica/abordarea showului per total. Poate nu e pentru mine, nu stiu. Cert e ca pentru moment, stand-up comedy-ul de la Club 99 e no-go.

   Daaa, de mult nu am mai atins asemenea subiecte sensibile in coltul asta de internet. Mi s-a cam luat naibii de tot trendul asta din secolul 21. S-a terminat patriarhatul, omenirea isi cauta variante, succesul obtinut pana acum e indoielnic. Mi s-a intamplat de mai multe ori in ultimii ani sa fiu pus in situatii in care eram fortat sa decid/spun chestii care sa evite diplomatic scandaluri pe tema misoginismului si a discriminarii sexului opus, desi in esenta deciziile erau corecte. Stati fara grija, faptul ca am fost fortat nu implica si faptul ca am cedat presiunii momentului.

   Sunt SATUL de toate ifosele si miorlaielile “noii generatii” de femei. Sunt satul de toate obositele care au erupt pur si simplu, mai ales pe internet, ca formatoare de opinie pentru alte dezorientate ca si ele. Sunt satul sa mi se spuna ca sunt misogin daca spun intr-o situatie ca o femeie e proasta, chiar daca o pot demonstra si matematic. Sunt satul de toate pipitele care au invadat Bucurestiul cu atza in cur si pantaloni mulati si care au pretentii de mari doamne si se viseaza manageri/analisti etc.

   Sunt trist ca nu mai poti sa ii zici unei colege ca arata bine in rochia/fusta/whatever respective ca te catalogheaza drept “misogin”/”obsedat sexual”, cand de fapt e un compliment sincer exprimat in cel mai decent mod (apropos, ati remarcat ca multe femei in ziua de azi nu mai stiu sa primeasca un compliment?!?). Aceeasi colega care altfel n-are nici o problema cu, sa zicem, plimbatul bucilor in fuste mini si pe tocuri cui de 10 cm si care sta cu tzatzele pe-afara toata ziua. Dar au pretentii frate, sa fie considerate “doamne”, “femei puternice”. Daca le zici “te imbraci ca o tarfa, lumea te va lua drept una”, te injura.

   Sunt sictirit ca la orice tampenie debitata/facuta de femeile astea, sa se scuze cu “asa sunt femeile, nu ne intelegeti”/”sunt in perioada aia a lunii”, dar altfel cand se intalnesc intre ele prin baruri, fac front comun impotriva barbatilor care nu le “apreciaza” la “adevarata lor valoare” si sunt toti niste “porci misogini” si se plang una celeilalte ca sunt f*tute si parasite de nesimtitii astia.

   Dar altfel vor egalitate, sanse egale si tot felul de expresii de-astea importate din occident de revistele glossy pe care nu le inteleg nici pe jumate. Hai mai scutiti-ma. Nu am nici o problema cu tine daca te ridici pe craci, cur si tzatze, dar nu tine capul sus in fata mea si nu avea pretentia sa te respect ca pe o…femeie. Cel mult ca pe o bucata de carne care poate sa articuleze. Nu te astepta sa te ajut/inteleg daca tu esti o rupta de realitate care e plina de spume la gura numai cand isi cere drepturile si sansele egale, dar cand e vorba de obligatii neindeplinite, o baga pe-aia cu “sunt femeie, nu pot” in fata sau te minti pe tine spunandu-ti ca e vorba de misoginism.

   Sunt satul de “vorbe din popor”, folosite numai cand le convine. Sa luam de exemplu clasicul “Niciodata nu se da in femei”. E un subiect groaznic de sensibil, stiu, dar eu am o problema cu “niciodata” ala si cu nuantele subiectului. O pereche de palme pentru o femeie care ti-a pus in pericol viata dupa discutii interminabile si promisiuni ca nu se va intampla asa ceva sunt justificate de exemplu? E ok sa iei un alt barbat la bataie pentru ca a patat onoarea femeii de langa tine? Daca o femeie te loveste/scuipa neprovocata, ai dreptul sa iti folosesti superioritate fizica pt a o pune la respect? Puteti raspunde cu NU la toate? De ce sunt campanii anti-violenta impotriva femeilor cand de fapt ar trebui sa fie campanii “anti-violenta” si atat?! De ce in atatea situatii daca pui mana violent pe o femeie, poate sa te infunde cu puscaria, dar invers nu (da, in foarte multe locuri exista cadru legal de genul asta)? Cate femei stiu sa schimbe un cauciuc, comparativ cu barbatii?

   Vedeti de fapt discriminarea? Devine inversa. Dar altfel vor egalitate, cand e vorba de avantaje. Bai, asta e. Acu zeci de mii de ani, aia care aveau ceva atarnand intre picioare au plecat afara sa dea in cap la un dinozaur sa il aduca acasa, si aia care aveau o gaura intre picioare au stat in pestera si au asteptat cu oala pe foc. De-atunci a inceput, natural.

   Acum nu mai e asa. Daca ii zici “hai cu mine in Bricostore sa luam nush ce chestii pt firma. E treaba noastra, pentru care suntem platiti”, iti va raspunde cu nonsalanta ca nu poate azi, ca e pe tocuri sau o tine fusta, sau in cel mai bun caz o sa inceapa sa se planga dupa 20 de minute de mers printre rafturi. Pe tine nu te intreaba nimeni daca nu cumva te doare un coi si n-ai chef sa mergi, nu? Altfel insa, daca ii spui ca toti barbatii din firma vor cheltui din banii de team building ca sa mearga la o bauta, va zice ca acelasi lucru tre sa il aiba si femeile sau va zice ca sunt toti niste incuiati badarani, ca tre sa fie egalitate, nu?

   Ma rog, alea care sunt stricate deja, le consider pierdute in mare parte pentru omenire. Ce ma ingrijoreaza mai mult e ca mentalitatile astea idiotice legate de niste drepturi prost intelese se perpetueaza si la generatiile mai tinere, care vin din urma. Ca deh, daca pana si organismele unicelulare se reproduc, de ce nu ar incerca si femeile astea sa faca la fel? Din ce in ce mai multe femei tinere (>18 ani) imbratiseaza noile “valori feministe ale secolului 21” debitate de idioatele mai mari in varsta. Toate copilele neintrate in viata se cred mari neintelese de sexul opus, se cred “femei” adevarate si viseaza la barbatul perfect, calare pe un cal alb (daca are si tapiserie de piele, e perfect…), care sa le respecte, sa le iubeasca, sa le ocroteasca, sa le pretuiasca, sa le mangaie, sa se schimbe pentru ele si tot asa.  Sa le trateze ca pe un partener egal. Toate viseaza ca profesional sa fie egale in drepturi cu orice barbat, dar sa beneficieze la discretie de scuze gen “sunt femeie, nu poti cere asta de la mine, trebuie sa intelegi”.

   Dar nici una nu isi pune intrebarea “EU CE POT DA LA SCHIMB PENTRU TOATE PRETENTIILE MELE?” Lor li se pare ca ofera luna de pe cer prin simpla lor prezenta pe pamant. Problema e ca raspunsul in situatiile atea e “mai nimic”. Si in momentul ala barbatul, sictirit, discriminat, suparat si satul de atata feminism umflat artificial, pleaca sa caute/futa/iubeasca altceva.

Exemplele de mai sus sunt imaginate de mine in timp ce imi plimbam degetele pe tastatura. Din (ne)fericire am exemple personale de care nu voi vorbi probabil niciodata intr-un mediu atat de necontrolat si public ca…blogul. Asta nu inseamna ca nu m-au ajutat pe mine personal sa imi formez niste opinii puternice. Nu inseamna ca nu respect femeia. Nu inseamna ca nu exista femei capabile, chiar multe! Ideea era alta…

Care e desteptul care incearca sa imi sparga amarata asta de pagina? Mars la cacat, am facut backup si am repus tot.

scuze pentru comentariile de-ampulea si daca primiti mailuri aiuristice, nu stiu exact cum functioneaza ce am facut eu pe-aci dar ar trebui sa fie ok acum. Numai asta imi mai lipsea.

   Cu 15 minute in urma stateam in fata ghiseului de bilete de la Gara de Nord. In fata mea, dincolo de geam, o taxatoare vorbea cu o colega si ma servea si pe mine…atat de impersonala, atat de dezinteresata, fara sa se uita macar o data la fata mea…si atunci mi-am dat seama, dupa o privire pierduta in jur…oare cate drame trec zilnic prin fata acelui geam de sticla, fara macar ca cei din jur sa stie? de data asta, drama o traiam eu, in sufletul meu…chinuit, cu o expresie atat de trista pe fata incat o simteam taiata in piele…si totusi, intr-o mare de oameni…eram singur.

    Ce traiesc acum nu se poate descrie in cuvinte…de fapt as putea descrie, dar simt ca nici unul nu este exact, nu reprezinta intensitatea reala. Sunt trist, frustrat, dezamagit, inselat, bolnav…singur…si iubesc. Iubesc nebuneste, cum n-am iubit niciodata, si desi lovit de nenumarate ori, continui…oare asta o insemna sentimentul asta?

    Am trait 6 luni intr-un val de minciuni…un val pe care il simteam in mintea mea, dar il alungam intentionat din inima mea, undeva intr-un colt, izolat. Imperuna cu cineva, dar singur de fapt cu toate trairile si chinurile mele. Nespuse la nimeni, pentru ca o singura persoana ma putea asculta, dar nu s-a intamplat. Si tot singur, in fiecare din nenumaratele momente, am gasit puterea in sentimentele mele sa merg mai departe.

    Si totusi, am iubit si iubesc. Atat de mult, incat am urcat-o pe un piedestal, ca pe o statuie la care sa ma inchin…sa fac orice si totul pentru cea de langa mine. Gesturi nebunesti, frumoase, lucruri de care nici nu ma credeam capabil…si totusi, ca sa le fac, era de-ajuns o privire sau un sarut sau o mana prin parul meu. Nu m-am gandit un moment la mine, la bani sau la orice alt lucru material, am acceptat chestii repetate care imi lezau demnitatea mea ca om si ca barbat, care ma jigneau, impins de la spate doar de bruma momentelor frumoase si de sentimentul meu puternic. De atatea ori! Toate asta fara sa cer altceva decat sinceritate si devotament. Am primit asta, prin vorbe dulci si grele. Vorbe cu care eu nu ma joc in viata, tocmai pentru ca eram constient de impactul pe care il pot avea asupra unui om. Visam amandoi, in diminetile tarzii, unul langa altul. La casa noastra, copiii nostri, anii ce ar urma si ce vrem sa facem “cand o sa fim mari”. Auzeam toate alea si gaseam din nou putere sa trec peste orice urma de indoiala care incerca sa creasca in sufletul meu, peste orice altceva care ma ranea… Samanta rea fusese deja aruncata de prea multe ori ca sa nu incolteasca, dar mergeam inainte, zi de zi, dorind sa descopar langa mine bijuteria de femeie pe care o ghiceam sub stratul de murdarie. Sa o sterg si sa fie numai a mea, sa o pretuiesc ca pe tot ce am mai scump pe lume. Asta imi doresc si acum!

    Si totusi…visele…le vreau. Sunt genul de om care cand isi doreste ceva, urmareste lucrul ala cu ardoare, cu pasiune, sunt in stare de orice sacrificiu, material sau spiritual ca sa il am. Si am dorit visele cu ea…inca imi doresc, dar, ca si pana acum, aparent, sunt singur. Parea ca suntem doi, dar totusi, la fiecare moment de cotitura, m-am simtit fara sprijin in fata provocarilor vietii. Si nu a fost usor deloc. Sunt sigur ca a fost mai greu decat chestia prin care trecem acum. Au fost atatea situatii, ca le-am pierdut numarul…acum cer si eu acelasi lucru, asta doar daca vorbele spuse de amandoi chiar exista…

   Ceva imi strapunge ochiul ca un fulger dureros. Ma uit pe geam, a rasarit un soare puternic, stralucitor…si imi dau seama ca nu era soarele curat, stralucitor, pur…era lumina amplificata si reflectata in retina mea de o lacrima mica aparuta in coltul ochiului. O sterg discret in timp ce scriu asta cu o mana. Nu ajuta prea mult, apare alta, dar tot mica…atat de mica incat nu are puterea sa mi se scurga pe obraz…imi dau seama ca nu mai am nici lacrimi dupa zilele astea…

   Imi indrept atentia catre tastaura, desi de-abia vad pe ecran din cauza luminii din jur. Ma refugiez in tastele din fata mea de parca ar fi cele mai apropiate prietene ale mele. Ma mai uit un pic pierdut in jur, incercand sa citesc in ochii cuiva din jur un sentiment asemanator…degeaba. Si apoi imi aduc aminte iar de momente, de vorbe, de lucruri. De discutii, de certuri, de vise, de orele de dragoste, de momentele in care atunci cand eram amandoi, intram intr-o bila imaginara in care nu ne putea atinge nimic. Si imi doresc toate astea cu ea.

   Si ma simt singur si neputincios…ma doare, atat fizic (lucru soldat aseara cu o tomografie de urgenta si alte chestii) cat si psihic. Tot ce am primit a fost “imi pare rau, insanatosire grabnica”, varianta prescurtata, lucru care m-a scufundat si mai mult in durere. Nu am nevoie de mila nimanui, am nevoie doar de cineva sa fie alaturi, sa fie sincera. De acea cineva. Sa imi arate sentimentele descrise de ea cu vorbele din noptile lungi. Atat. Nu pot singur sa trec peste toate, nici nu e corect, dar in doi…

    Cand am primit ultima lovitura, am cazut jos de pe scaun, la propriu, lesinat. Este un sentiment pe care nu il doresc nici celui mai aprig dusman al meu. Am izbucnit tremurand in hohote, pus in fata evidentului pe care refuzasem sa il iau in seama 6 luni de zile. In tot acest timp am trait cu aceasta povara, facand eforturi supra omenesti. Nu am mai putut, am clacat psihic si fizic. Eu, considerat de toti cei din jur un om deosebit de puternic si pragmatic, am cazut daramat, cu mintea intunecata de un sentiment contradictoriu si dureros. Orice urma de ratiune mi-a disparut. Ratiunea pe care am refuzat-o cu buna stiinta atata timp. M-am tranformat din om in ne-om, intr-un animal derutat si fara nici o tinta, fara nici un principiu si fara nici o ratiune. Intr-o fractiune de secunda, Remus a disparut, mort. Remus care era iubit si mintit in acelasi timp, Remus care a indurat atatea, Remus care a dat atatea pentru atata timp. Remus intrase in coma, disparut si lasand locul unui animal ranit si disperat. O secunda in care am privit la un monitor si toate gandurile alungate din mintea mea 6 luni m-au coplesit simultan. Un soc emotional groaznic, pe care nu il pot descrie in destule cuvinte. Am plecat de nebun pe strazi, sperand ca frigul patrunzator o sa ma trezeasca. Un castel construit de mine se prabusea. Dur si incontrolabil, fara nici un punct de sprijin. Singur. Si am facut un gest urat, pe care nu l-am mai facut niciodata. Un gest condamnabil in orice situatie normala, dar care era totusi sprijinit de starea in care eram. Faimosul meu autocontrol clacase, pentru prima oara in multi ani. Imi pare rau, desi stiu ca in cel mai bun caz, doar am echilibrat “scorul” dintre noi. A fost o revarsare a raului pe care il stransesem atata timp in mine, macinandu-ma. Totusi imi pare rau, asta fiind inca un sentiment adaugat celorlalte care deja ma sfasiau. Mishka era mort in acele momente. Stiu ca am gresit, dar nu vreau sa fac calcule si balante, nu e corect fata de nici unul din noi. Nu vreau sa arat cu degetul, sa compar care e mai justificat dintre noi. Amandoi am facut lucruri incalificabile, dar eu gasesc puterea sa o iau de la capat, cum trebuie. Dar nu singur, ci impreuna. Meritam asta amandoi si o stiu.

    Si totusi, inca o iubesc. As vrea sa incep iar, “de la 0”. E prima oara cand zic eu asta. Sa retraim momentele frumoase de la inceput, numai ca de data asta as vrea ele sa aiba ca baza valori care aparent sunt demodate si utopice nu minciuna si jena si alte lucruri atat de negre si efemere. As vrea sa uit tot trecutul care ma(ne) apasa, ma(ne) zgarie si ma(ne) inteapa ca o stanca colturoasa prabusita de pe un munte al vietii. Si as vrea sa nu fiu singur, as vrea sa fim doi. In adevaratul sens al cuvantului. Doi care sa fie unul, cum paream la inceput. Doi manati de aceleasi sentimente, care sa ne ajute sa realizam si altceva decat vorbe. Sa pretuim cu adevarat ce avem impreuna, oricat de marunt ar fi. Nu vreau sa masuram trecutul si gesturile fiecaruia, vreau sa ne uitam o data, pentru ultima data, bine de tot, sa invatam ce ne trebuie sa mergem impreuna mai departe si apoi sa il uitam/ingropam definitiv.

   Imi vreau visele inapoi…nu imi lua visele…cum zicea cineva. Si le vreau cu cea cu care le-am plamadit. Acum e rau, foarte rau. Sunt rupt pe dinauntru, sfasiat fara mila si fara nici un sprijin. Dar nu mai vreau sa trec prin ce am trecut. Ii spuneam(repetat) mai demult ca daca as vedea vreodata cu ochii mei o anumita chestie, as muri. Ca as intelege orice, daca mi-ar spune. Pentru ca pentru mine asta inseamna sa iubesti pe cineva. Si am vazut, si am murit o data, atat la figurat cat si aproape la propiu…as vrea sa ma renasc alt om, sa ne renastem alti oameni, unul langa altul. Fiecare cu remuscarile lui si lectiile lui, dar daca tot ce am zis impreuna are vreo valoare, sa fim doi la un loc. Asta daca vreodata vorbele spuse au avut vreo insemnatate. Pentru ca daca au avut, valoarea nu are cum sa dispara in cateva zile. Iar daca nu, inseamna ca eu am ajuns doar o lectie de viata pentru altii, sunt doar o poveste trista.

   Imi vreau visele inapoi…si stiu ca se poate, o simt. Desi poate sunt singurul care simte asta. Sunt constient ca o femeie potrivita in spatele unui barbat puternic poate face minuni. Putem fi un cuplu de neclinitit, chimia dintre noi exista cu siguranta, am vazut amandoi in nenumarate ocazii. Dar totusi…singur si sfasiat nu pot. Si stiu ca si ea e la fel. Soarele a disparut pe la Mizil, parca fugind speriat de cata durere eman in jurul meu. Nu vreau asta, o vreau pe ea inapoi, ma vreau pe mine inapoi, altfel. Dar mi-e frica ca sunt singurul care se gandeste la asta cu tot sufletul. Am ajuns sa ma uit pe geam la cuiburile de ciori care sunt pe copacii diin dezolanta statie Mizil. Singurul lucru care ma opreste sa nu izbucnesc in plans e mirosul jegos al tiganilor care se plimba pe langa mine…pieptul imi tremura de durere si vad imaginea ei in fata ochilor mei – razand, zambind, plangand…greseala mea, a ei…

    Calculatorul ma anunta sec si rece ca ramane fara baterie, ceea ce ma dispera si mai mult, pentru ca stiu ca daca ma opresc din scris, voi izbucni in plans..o vreau inapoi, dar numai daca e acelasi sentiment si de partea cealalta. Vreau sa imi spuna ca simte cu adevarat ce mi-a repetat de atatea ori in ultimele 6 luni. Nu mai vreau sa fiu singur, nu mai vreau sa aud “nu pot/nu vreau” si pot promite ca fac aceleasi lucruri inapoi. Si le pot face, stim amandoi asta. Pot face ce zic, pentru mine ar fi lege daca ma angajez la asta…ceva imi spune ca finalul il voi scrie cand ajung acasa…

   Si am ajuns…cu ultimele puteri imi ascund trairile in fata parintilor…nu sunt problemele lor, sunt ale mele…este inca un efort supraomenesc pe care il fac un ultima vreme, dar gasesc din nou in mine resurse de putere nestiute.

   Vreau visele noastre inapoi, in doi…vreau vorbe care sa devina realitate frumoasa, nu mai vreau minciuni si nervii si suferinta care ies din ele. Nu mai vreau decat sa invatam si cum ziceam, sa ingropam tot. Vreau ce e mai bun, cu ea…impreuna. Nu vreau altceva. Si cred ca amandoi am platit deja pretul maxim. Nu ma mai minti niciodata iubito si iti promit ca te voi face sa te simti exact cu ai visat! Nu ma mai minti kiska, si nu voi mai face niciodata ce am facut. Imi pare rau, te iubesc.

   Si un post care poate ar fi mai potrivit pentru Twitter. Acum ca am terminat de scris, ma uit la reluare la Happy Hour. Invitata – Monica Columbeanu.

   Doamne ce fata de caprioara impuscata are si ce miorlaita e.

   Atat am avut de zis .

   …la mare. Am decis anu’ asta sa ma deplasez in miezul arfelor pe litoral, adica Mamaia. Am plecat vineri pe la 7:30 AM si am facut 3:15 ore pana la hotel. Drumul relativ ok, tentativa de autostrada (Soarelui) in stare buna si nu prea aglomerata. Ocazie pentru a remarca inca o data lipsa de educatie rutiera a romanilor. Daca in Germania mergeam cu taxiul cu 190km/h pe autostrada fara sa calce soferul frana, la noi fiecare merge cum i se scoala pe ce banda se trezeste. Daca aia se croseteaza unii pe altii fara nici un fel de efort vizibil, intr-o miscare cursiva la viteze mari, la noi se “depaseste” pe ambele benzi, pe banda “de viteza” gasesti insi cu 100km/h, pe banda de margine gasesti  Dacii de-o varsta cu mine, mai trece cate un bolid care ii aliniaza pe toti pe banda 1 si tot asa. Motiv de stres si nervi, mai ales cand mergi cu soarele in ochi.

   Si ajung in sfarsit la Mamaia. Constanta trebuie sa fie orasul cu cele mai prost sincronizate semafoare prin centru, indiferent de viteza de deplasare, dar sa trecem peste. Pentru cazare am ales hotelul Oxford, de 3*+. Un hotel “tanar”, relativ modern, construit intre bariera si satul de vacanta. Scurt review: pozitionat pe bulevardul Al. Lapusneanu nr. 202 A, NU mi s-a parut la 5 minute de plaja cum zic ei acolo, dar putem sa trecem peste, e de-abia 1 mai. Are intr-adevar o parcare marisoara proprie si gratuita, are biliard si club de noapte, sala de masaj si ce mai zic ei pe site. Ma asteptam sa nu fie chiar ca in poze, dar diferentele nu erau prea mari, surprinzator. La receptie totul a fost ok, am spus numele pt. rezervare si totul era gata in 2 minute. Liftul nou, dar s-a stricat la 30 min dupa ce am ajuns si asa a ramas cat am stat acolo. Dupa mine s-au mai cazat cativa si hotelul era ocupat la 100% din capacitate, deci puteam vedea cum se descurca staff-ul in conditiile astea.

   Camera: dimensiuni catre standardul maxim, destul de marisoara. Nu genul ala de chichineata cum au construit unii. Mobilierul relativ nou, in stare decenta, combinatie de culori verde cu bej/maro/roscat (un pic dubioasa). Doua fotolii, un taburet, televizor, aer conditionat, dulap, oglinzi, minibar cu preturi surprinzator de ok. Patul (dublu in cazul meu) era IMENS, asternuturile foarte ok (noi, nu ca la bunica), doua noptiere + veioza si parca aveam si telefon. Internet wireless gratuit, disponibil prin hotel in stare nesecurizata si semnal asa si-asa, dar decent. Baia la o dimensiune ok, cabina de dus, WC, chiuveta si uscator de prosoape. Toate instalatiile sunt in stare buna de functionare. As mai mentiona balconul, care e si el destul de mare (ma rog, am avut si camera pe colt) si care desi nu ofera vreo priveliste deosebita pe nici o parte a hotelului, e un loc bun de trezit dimineata, de fumat o tigara etc. Mai nasol e ca balcoanele sunt despartite intre ele (pe acelasi etaj) de cate un mic paravan de sticla. Poti vedea fara efort ce fute face vecinul in camera lui, ba poti chiar sari dintr-o parte in alta fara efort. Ma rog, intr-o tara civilizata chiar nu m-ar interesa amanuntul, dar la noi…O alta problema de care m-am lovit a fost lipsa prizelor in pozitii comode. In camera erau cele doua prize de la veioze, cea de la TV si cea de la minibar si cam atat. Lucru dureros pentru unul ca mine, ca merge si in vacante cu laptop telefon si alte chestii tehnologice dupa el. In baie prizele (doua) erau in…soclul neonului…SUS. E N E R V A N T. Per total insa, camera + facilitatile se prezinta foarte bine, e comfortabila si comoda. Personalul de curatenie este foarte prietenos si serviabil, la fel si receptionerii, care te ajuta fara clasicul sictir romanesc.

   Restaurantul in schimb este punctul cel mai slab. Am avut ocazia sa il apreciez doar la micul dejun (in valoare de 20 RON, conform site-ului). Bufet suedez, foarte saracacios la ora 9:30-10 (se termina pe la 10:30). Omleta, oua ochiuri, cremwursti, vreo 3 semipreparate, cascaval, cafea, ceai, cereale si cam atat. Erau ok la gust, dar prezentarea si varietatea cam lasau de dorit. In nici un caz nu as cataloga restaurantul ca “un restaurant de top class cu bucatarie internationala si traditionala“, si nu ma refer doar la micul dejun cand zic asta. Pretul pe noapte in w/e de 1 mai a fost de 253 RON/camera dubla/noapte.

   Concluzia e ca recomand hotelul Oxford, mai ales pentru cei care nu sunt dependenti de cei 4 pereti decat cand dorm si care eventual vin cu masina la mare, mai ales pentru weekend. E curat, arata ok, serviciile sunt bune, sa vedem si evolutia preturilor, pana acum decente.

   Restul statiunii era relativ…trist. Destul de multa lume, cam toate bombele si terasele deschise, plaja cum o stiam de acum cativa ani, marea la fel de primitoare (nu mama, nu am facut baie ). Parerea mea e ca daca prin statiune recunosc o gramada de chestii pe care le-am vazut ultima oara cand aveam 12 ani, ceva nu e bine. Totusi, Mazare e un bun manager. Se vad detalii prin statiune care o demonstreaza, chiar daca per total e departe de perfectiune. M-am dat cu telegondola (da, eu de cati ani i-au dat drumul nu prea am trecut pe litoralul romanesc…), am mancat la terase, un sport chiar extrem in unele situatii de vant puternic, coafura taft rezista astea, am cascat gura pe la cluburile mai rasarite, marea majoritate pustii. Siiii…vineri am fost vreo ora-doua pe plaja, la evenimentul “Romania, Land of choice”. Nu am inteles de ce pui un DJ talentat, la inceput, de la ora 8, si inchei evenimentul cu…Loredana . Probabil ceva legat de orele de liniste, altfel nu imi explic. Evenimentul a fost surprinzator de ok. Muzica DJ-ului a fost foarte buna, Cabral s-a descurcat extraordinar cu atmosfera (frate, ce mare esti ), Sistem au facut un show exemplar. Am dat si de Elena Udrea pe-acolo. Per total, cat am stat acolo s-a prezentat foarte bine si desi o sa imi sara Idaho in cap, pot spune ca am remarcat un progres, macar la partea de prezentare. Nu ceva groundbreaking, dar comparativ cu ce a fost pana acum, orice pas inainte ma impresioneaza. Eu plangeam cand vedeam la TV la noi sigla Turciei si Bulgariei si reclamele lor. Acum pot sa zic ca m-am simtit mai bine vazand ca macar grafic intram usor usor in rand cu lumea. Cand au venit cei de la Smiley am plecat fuga cu telegondola la hotel (traiasca tie Mazare) pentru ca ne grabeam sa ajungem…

   IN CLUB. Znuff m-a invitat la locul de munca, adica Club Vision din Neptun. E langa Hotel Cocor, dar ca sa gasesti noaptea asa ceva in Neptun e CRIMA. Cred ca ne-a luat peste 20 de minute. Nici o semnalizare, om pe strada, nimic. Neptun ziceati ca e statiune de lux? Sictir, arata dezolant, cel putin noaptea. Norocul a fost ca am remarcat un Lexus care se tinea dupa noi prin statiune si cand am oprit sa intoarcem (iar), au oprit langa noi si au zis “meh, nu stiti si voi un club prin tot Neptunul asta”/ “Da, si noi cautam clubul Vision, langa hotel Cocor”/ “A, pai langa Cocor stam noi, urmati-ne”. Si asa am ajuns. Asta ca sa va dati seama cat de grava e treaba cu ajunsul. Odata ajunsi insa, am ramas trasnit. Clubul e la 1-2 nivele sub pamant (nema semnal la mobil), firma nu era aprinsa si muzica se auzea vag. Bogdan ne astepta pe-afara. Intram, moment in care fac o analiza scurt de cateva secunde a “habitatului de noapte”. Era…foarte tare. Elemente de decor pe care le-am mai vazut prin Frateli, prin Pat, prin LSM si prin alte parti, combinate cu elemente originale. Luminile + logistica aferenta erau foarte bine echilibrate prin club, sunetul era de o calitate foarte buna (asta e un compliment pentru tine, ba!). De 1 mai a mixat DJ Stephan M, un DJ francez de care auzisem dar pe care nu il prinsesem niciodata live. Omul a fost fenomenal, o muzica extraordinara, se vedea ca stie sa ia pulsul clubului si sa puna in consecinta. Nimic sarit aiurea din seturi, nimic prea hardcore, dar a acoperit toate genurile, stabilizandu-se in final la Dance. Parca am auzit si ceva influente progressive, dar poate era alcoolul de vina.

   Muzica si mediul ambiant au fost completate de o coregrafie de exceptie a animatorilor. Din ce am inteles, erau unii din Ibiza, combinati cu ceva romani. Numerele au avut pe langa dans si parti acrobatice gen trapez… Femeile aratau impecabil, cre ca isi pusesera silicoane la reducere/pachet, ca erau perfecte toate . Pt culoare, una din animatoare era cheala (dar se misca de vis si avea un corp…) iar unul din animatori era gay si dansa numai pe tocuri si platforme. Niste buni profesionisti, nu ca toate tarfele care au ajuns sus pe cuburi, prin cluburile romanesti in ultimii 3 ani.  Poze si filme gasiti pe youtube sau pe site-ul lor, visionclub.ro. Preturile de club, dar decente, nici prea prea, nici foarte foarte. Un cocktail fara alcool era cam 13 lei, cam tot asa si o Caipiroshka. Whiskey si Redbull au fost din partea casei, deci nu stiu cat costau alea. Trecem in revista rapid partea cand eu si Znuff ne-am imbatat ca niste handicapati ce suntem catre dimineata, dand o gaura semnificativa in stocurile clubului . Apoi o shaorma care parca era buna si de care mi-am amintit vag cand am vazut petele de pe camasa alba si de pe pantaloni si tira inapoi la hotel.

   A doua seara am ales sa mergem tot acolo, fiind atat de incantati de seara precedenta. Din nefericire, atmosfera a fost relativ nasoala. Am avut parte de un DJ neinspirat, numele de scena Ok Corral, care si-a cam batut joc de noi cu beat-uri dure si niste seturi nu prea rele, dar total nepotrivite cu atmosfera din club si oamenii din el. E si asta o arta, sa stai la un pupitru cu butoane si sa simti “vibe”-ul…dar a cam lipsit sambata.

  Concluzia e ca recomand clubul, daca aveti cu ce sa va deplasati si persoane de sacrificiu (soferii, care nu beau). Este unul din cele mai bune cluburi pe care le-am vizitat, si asta v-o spune cineva care a vazut zeci/sute pana acum…

   Drumul inapoi catre Bucuresti a fost oarecum dureros. In paragina dupa 2 zile de bataie de joc de organismele noastre, am nimerit intr-o coloana de 60km intre Constanta si autostrada. Viteza medie de deplasare – 20km/h. Dupa aprox. 3 ore, un mic pitstop la Petromul de la intrarea pe A2. Si apoi eu la volan. In total aprox. 4h20min pana in Bucuresti. 3h in coloana, calculati voi restul . A2-ul foarte aglomerat. Nu mai pot spune prea multe despre indisciplina, pentru ca zburam practic pe langa majoritatea colegilor de trafic. Totusi e dureros si frustrant la 170-180km/h sa iti faca cate un seria 7 flashuri in spate sa te dai si sa trebuiasca sa intri in coloana din dreapta, care merge cu 100km/h. Dar na…daca au cu ce…

   Au aparut la meteo primele zile cu temperaturi cu 3 in fata. De-abia astept vara, sa ma cantonez la maaaaareeeeeee…

PS: si o melodie care va ramane “imnul” meu de 1 mai, nu bashina aia de “Romania, Land of choice” facut de Moga.

«undisclosed song»
Asculta mai multe audio Muzica »

   Azi noapte, in Everest la Romana:

“-Fata, toata lumea ma intreaba de ce port cizme acum, ca vine vara. Stii ce le raspund?”

   - ?!

   - Pentru ca sunt o D I V A”

 

discutie intre doua explodate rezemate de vitrina.

   Frate, a fost un cutremur. La Realitatea TV, post care afiseaza din ce in ce mai multa prostie, incep si suna seismologii din Vrancea. Aia au inregistrat, au raportat, au explicat foarte frumos “a fost cutare, probabil nu vor fi replici, a avut atatea grade etc etc”.

   Si incepe sa erupa tampenia. O emisiune cu Paunescu (foarte calm), inca unu sau doi si moderatoarea. Care parca dupa cutremur i s-au cutremurat creierii si nu mai poate sa articuleze ceva decent. Si a inceput sa ii ia la rost pe aia cu care vorbea din Vrancea…CE VINA AU AIA FRATE CA A FOST CUTREMUR, SUNTETI DOBITOCI? Deci suni un specialist, care asta face, e la munca si isi vede de ale lui si in loc sa taci din gura si sa asculti ce spune, il intrerupi ca sa il intrebi numai prostii.

   La un moment dat, unul din cei din Vrancea a inchis telefonul cand moderatoarea i-a zis de cateva ori “va rog opriti-va ca n-am terminat” pe un ton foarte obraznic. Nu stiu daca legatura s-a intrerupt aiurea sau a inchis ala, dar a inceput sa il desfiinteze ca a spus ala “Da doamna, a fost un cutremur de 5 grade, care e problema?”

   ASA – care e problema frate? Ce voiati sa zica mai mult?

   Halal moderatoare, s-a udat de la un rahat.

   Alte detalii:

    - romanii au inceput sa sune aiurea la 112 (lol)

    - au inceput discutiile searbade, ca nu sunt educati romanii, cate blocuri cu bulina sunt si alte asemenea, fara cap fara coada.

    - au inceput sa trimita fraierii tot felul de prostii la realitatea. “impresii dupa cutremur”. hai sictir.

    - toti angajatii Realitatea TV sufera de variate sindromuri “hype”, la orice cacat mai iesit din comun se scapa toti cativa stropi.

    - au picat retelele de telefonie mobila, ca deh romanul cand da o bashina pune mana pe telefon ca are minute incluse… eu vorbeam cu maica-mea pe yahoo (voce) si imi spunea cu cateva secunde inainte ca tre sa vina . Internet VS Telefonie mobila 1-0.

   Hai ca s-au mai linistit toti. Ratiunea incepe sa se reinstaleze, dar subreda. Eu am schimbat postul. Nici macar nu au fost in stare sa explice clar diferenta dintre Richter si Mercalli, niste prosti. Si mai vorbeau de educatia la romani.

   Bai Piticule, n-ai ma si tu un cablu pe-acolo de care sa tragi cand incep astia sa abereze, sa ii scoti din emisie?

   Deoarece se apropie 1 Mai, m-am gandit sa dau totusi o sansa litoralului romanesc, dupa cativa ani de pauza. Am fost incurajat de relatarile din presa si de cateva materiale de pe la TV, in care am vazut oameni normali, ancorati in realitatea, care stiau ce trebuie sa faca pentru a pune un sistem pe picioare. Turismul romanesc e in moarte clinica dpdv-ul meu. Pentru mine nu exista. Poate cel mult turism “de weekend”, dar nici d-ala nu practic prea mult. Am sperat ca in sfarsit s-au trezit si dobitocii care au mostenit hoteluri in conditii dubioase si, odata cu intrarea in EU, si-au adaptat si ei standardele. Mi-a placut si noul ministru al turismului, Elena Udrea, i-am acordat incredere, lucru pe care il fac rar pentru cineva din clasa politica romaneasca. Cred ca e singurul minister unde as fi vazut-o potrivita sa ne reprezinte.

   Mie imi place tara asta dpdv turistic. Mi-as lasa banii cu placere in nenumaratele locuri misto pe aici. Dar am o problema: nu imi place sa platesc mai mult decat face. Adica suprapretul ala de neam prost pe care romanii, treziti mari negustori dupa revolutie, il aplica la orice. Imobiliare, HORECA…etc.

   Am sperat…dar degeaba, m-am dezumflat imediat facand un tur virtual al ofertelor de sezon de pe litoralul romanesc. Unde – pe site-urile agentiilor de turism romanesti. Cele pe care le-am mai folosit pt plecari afara, cele care apar cu rezultate relevante in google si cele mai mici si pricajite.

   Unele agentii (majoritatea) nu au in oferta weekendul de 1 Mai. Afiseaza la hoteluri sejururi incepand cu 2-5 Mai. Ok, alegerea lor. Remarc ca multe hoteluri au pagini proprii refacute recent, indiferent de categorie. Hm, un semn bun (in aparenta).

   Agentiile care au oferte de 1 Mai (si pt sezonul estival) se prezinta ok, ofera informatii decente. Oferta e in linii mari cam aceeasi peste tot: 3-4-5 nopti, mic dejun inclus, transport propriu.

   Si sa incepem cu nervii. Am incercat pentru inceput o cautare pe criteriul 4 Stele, de preferat Mamaia, dar am aruncat si un ochi pe la alte statiuni. Si a inceput caterinca.

   In prima faza am vorbit cu un prieten, daca ma poate aranja in principiu prin Neptun de o cazare cum cautam eu, in conditii preferentiale. Mi-a propus asa din scurt doua locatii. Mediterraneo si Hotel Dana. Intru pe site-urile lor. Mediterraneo arata bine, modern, cum imi place mie. Nu ma fascineaza, dar e bine. Click pe oferte speciale. Scroll la “1 Mai”: “Pre? –690 RON /pachet ( pentru o persoan? ), 1380 RON/ pachet (camer?)”. Imi pica falca. Znuff se justifica “E Romania, ia pielea de pe tine”. Cacat. De banii astia am fost la 4* afara, cu masa festiva inclusa etc etc. Ma rog, preturi europene, sa zicem ca astia macar arata bine in poze. La hotelul Dana, 175.00 RON pe camera, minim 3 zile sau +5% daca sejurul e de sub 3 nopti. Hm, mai ieftin. imi place cum arata cat de cat si parca as alege un hotel de 4* mai mare decat o chestie de-asta mica, dar cu aceeasi cotatie. Trag concluzia rapida ca majoritatea patronilor din Neptun au impresia ca brand-ul statiunii de-acum 10-15 ani inca justifica preturi mari. Mie statiunea nu imi spune nimic si mi-aduc aminte ca si ultima oara cand am fost pe-acolo, tot asa mi s-a parut, preturi un pic mai mari, doar pe baza de “smecherie”.

   Ok. Mamaia acum si cateva pe langa. Cele mai multe oferte le-am gasit organizate ok la Perfect Tour. Tot asa, hoteluri de 4*, mi-am pus mainile in cap de nervi.

1. Hotel Amiral, pachet de 3 nopti cu mic dejun bufet. 264 RON ron/dubla sau 208 ron/dubla la etajul 7 – asta o fi cu vedere panoramica sau ceva, nu scrie. Distractia incepe la descriere:

“grup sanitar propriu (dus), televizor/cablu tv, mini-bar, telefon cu linie internationala directa, cablu internet, uscator de par, balcon cu scaun si masuta, instalatie de aer conditionat, pardoseala din gresie cu covoras.” — POFTIM?! Pardoseala din gresie CU COVORAS?? Asta e “facilitate” mai nou in standardele de 4*? Balcon CU SCAUN SI MASUTA? Radeam cu gura pana la urechi. Hai sictir, nu ati stiut ce sa mai puneti la facilitati, cand era de-ajuns sa aveti chestiile standard pt 4* si servicii ireprosabile. ASTEA VA RECOMANDA, nu covorasul de la baie. Daca imi aduc covorasul de-acasa, e mai ieftina camera cu 30 RON sa zicem???

2. Hotel Savoy, aceleasi conditii, Camera Dubla: 1.350 RON/pachet.  Descriere facilitati:

“minibar, sistem de climatizare, sistem de acces control in camera pe baza de cartele magnetica, TV color, data port, telefon cu acces direct internet, seif, priza de barbierit in baie, uscator de par, balcon cu vedere la mare, camere de nefumatori.” -  DATA PORT SI TELEFON CU ACCES DIRECT INTERNET? Asta ce pm mai e? VOIP? Ar trebui sa ma intereseze? Seiful e standard la 4 stele, uscatorul la fel, priza la fel. Astea NU sunt facilitati de reclama, dar ma rog. La astia ma duc sa bag niste date prin portul ala nemaivazut. Si CARTELA FRATE E TRECUTA LA FACILITATI!

3. Hotel Europa (Eforie Nord), pachet 2 nopti – 693 RON/DBL. In pachet e si o zi de relaxare la SPA -  asta la 4 stele ar trebui sa fie cu acces nelimitat la cine se respecta…iar optional de 1 Mai, “BARBEQUE PE TERASAla tariful 90 RON / persoana “ . Frate, pot sa mananc MULT DE TOT. Dar totusi nu pot manca la un gratar de 100 RON. Sigur. Poate or avea oamenii produse mai rafinate, dar cumva ma indoiesc…

   Zic sa trec asa informativ si la celelalte categorii hoteliere.

4. Hotel Caraiman, 3 stele. 3 nopti, dela 97 RON/persoana/noapte. Fara masa. Jur ca hotelul asta imi facea mai mult cu ochiu decat alea de 4* la prezentare si camere. Nici pretul nu e exagerat, dat fiind faptul ca eu nu prea ma trezesc la ore fixe sa ma duc la masa, mai ales dimineata si mi se cam rupe de bufetul suedez de 4*. Asta chiar parea un hotel decent, cu un pret care mi s-a parut ceva mai realist.

5. Hotel Golden Tulip 4* – 182 RON/noapte/PERSOANA in camera dubla. Mic dejun inclus. O caruta de bani si la astia, dar macar au bunul simt sa nu imi zica de cartele si covorase pe gresie si arata si bine hotelul.

   La munte e mai ieftin, semnificativa diferenta. Din nefericire mie nu prea imi place.

6. Hotel Anda, 4*, pachet de 3 nopti, de la 495 RON/pers/pachet, cu mic dejun SI cina. Bravo lor!

  Dupa ce am trecut prin stari de amuzament, apoi prin stari nervoase, am ajuns la calm. Si mi-am adus aminte cu drag de un hotel la care am stat in decembrie cateva nopti. Este Copenhagen Island, un stabiliment superb in Copenhaga. Intru pe site la ei si pentru ca nu gasesc rapid preturile, aleg un pachet. Romantic Weekend. Acest pachet este valid pe minim 2 nopti si include cazare, mic dejun, sampanie si fructe in camera ( nu gratar de 25 de euro pe terasa hotelului) si o cina mai cu motz pentru care iti dau un voucher de cca 25 de euro de persoana ( e gratis, sau inclus in pretul final, cum preferati). Pretul/Persoana/camera dubla/noapte este de 102 EURO. Rezervarea intre 1-3 mai costa in total, pt doua persoane…410 EURO.

   Ma scuzati, dar la niste preturi comparabile 100% am pe langa pachetul de mai sus, o camera care arata de 100000000 de ori mai bine si spectaculos decat orice am vazut la noi pe litoral uitandu-ma prin oferte. Am CADA calumea, nu cabina de dus. Jur ca geamul de la cada avea pe el sigla Dolce&Gabbana, asta asa, ca un amanunt despre accesoriile camerei. Cei din echipa hotelului au fost practic sclavii clientilor. La un nivel civilizat si politicos, perfecti 100%. Cumva ma indoiesc ca la hotelurile de pe litoral lucreaza d-astia calificati la maxim. Si pe de-asupra, nu au nesimtirea sa imi puna in fata facilitati de genul “covoras pe gresie”. Plus ca nu am mai inteles o chestie, asa doar ca un amanunt minor – la hoteluri de 4* in 2009 tu mai ai televizoare CU TUB in camera, nici macar cu tub plat??? WTF.

   Ramane de vazut ce si pe unde rezolv, cert e ca astia din turism nu au invatat nimic din ultimii ani. De-aia e buna criza, omul pricepe multe cand are cutitul la os. Si daca ar arata la fel ca alea de-afara si ar avea servicii comparabile, sunt in Romania, deci pretul ar trebui sa fie MAXIM ca cel de-afara.

   Nu mai intru in subiectul ofertelor de 1 Mai prin jurul tarii. Gen Bulgaria. In google, la cautarea “oferte 1 Mai” sau ceva similar, primele rezultate relevante sunt sejururi prin alte tari. Asta spune multe. La bulgari, preturile sunt obscen de mici, dar na, eu vreau la Kudos/Bamboo in Mamaia, si asta costa mai mult decat face. Vorba aia, nu e prost ala care cere, e prost ala care da…

PS: si nu am inteles exact o chestie din oferte. La unele hoteluri e pretul afisat pe camera dubla, la unele e afisat ca pretul/PERSOANA/camera dubla. La astia cu tariful “pe toata camera”, pretul e la jumate. Se considera automat ca pretul afisat se plateste la persoana sau e doar o “omisiune” tipic romaneasca a unora?

   Episodul N (brb sa imi fac conexiunea asta pacatoasa cu modemul de la orange…mda, hai ca nu merge). Stau inghesuit intr-un tren, la clasa a doua, salivand mental la scaunele late si prizele din clasa 1, pe care iar au schimbat-o de cand m-am uitat ultima oara. Din nefericire, desi am vrut sa platesc controlorului suplimentul de clasa (da, atat de bine arata), s-a nimerit sa fie plin…asa ca iar in binecunoscutul vagon renovat de clasa a doua, cu etaj si o groaza de lume inghesuita pe toata suprafata disponibila.

[Read the rest of this entry...]