meci intr-o zi de sarbatoare. in Giulesti, fara galerie. am un pic inima stransa, tac din gura la inceput. Steaua nu joaca fenomenal, dar bine. Rapidul la fel, parca asteapta sa vada “Asii din maneca” noastra. jocul se schimba repede de la o poarta la alta, una aparata de un brazilian, cealalta de cel mai bun portar din campionat.

cum necum, Steaua inscrie prin Thereau. suspect, nu am reusit sa ne strangem sa vedem meciul undeva, e fiecare pe la casa lui. Mathesis e langa mine (virtual) si ma incurajeaza. brusc inca 10 ferestre de messenger se deschid cu acelasi lucru : “GOOOL”. doar smiley-urle de la sfarsit difera. la unii e :)) la altii :(( . mai trag un gat de capsunata de la tata, dau de cateva ori in tastatura si ma calmez.

trece inca o bucata de meci. extrem de echilibrat. egaleaza Rapid, imi cad falcile, dar inca sper. hai ca fara galerie parca merge mai bine. comentatorii abereaza ca de obicei cu statistici peste statistici. am o pornire de moment sa dau televizorul pe “mute” .

gay alert - tariceanu, fost cancer al femeilor e la oficiala. smf, parca ar mirosi a ghinion.

deja eram tensionat la maxim cand vine golul 2 al Stelei. mi ” se taie contactele” pt o fractiune de secunda, dar vad faza cu Badea cap coada. pana ajung sa dea aia reluare, deja am reluat-o eu in capul meu de N ori. Coman s-a resimtit probabil dupa problemele de familie pe care le-ar fi avut si a scapat mingea intr-un mod stupid. asta e. fotbalul e frumos dar tot ce ramane dupa un meci sunt 2 cifre pe o hartie, cate una in dreptul numelui fiecarei echipe.

gata, iar sunt vesel, dar nu mai am chef de conversatie online. stau cu sticla intr-o mana si fumez tzigara dupa tzigara. poc! iar ne intzeapa “dusmanul”. incep sa cred ca nu avem noroc in meciul asta. unii ma acuza pe messenger de cobit. asta e, realitatea doare, si toate statisticile alea prafuite o demonstreaza ca Steaua e o echipa alaturi de care se traieste un meci pana in ultima secunda. cateva tipete de bucurie razlete se aud prin cartier. o injuratura scrasnita printre dinti din partea mea.

deja imi indrept gandurile catre un egal. rapidistii asalteaza haotic poarta noastra, dar o aparare surprinzator de bine inchegata si stabila blocheaza tot. cateodata cu emotii, dar altfel nu ar fi steaua, daca nu mi-ar urca tensiunea.

cand orice speranta de victorie cam disparuse si egalul parea din ce in ce mai palpabil, tanara speranta a Stelei, Ochirosii, produce surpriza. deja simt lacrimi in ochi. logica imi spune ca le-am dat-o si ca nu mai are ce sa se intample in maxim 10 minute, dar pragmatismul ma aduce din nou in fata TV-ului cu o privire fricoasa si inima stransa…cate meciuri n-au zbarcit astia pe final…

asalt disperat al Rapidului, fara succes. nush de unde pm a scos Olaroiu asa defensiva, dar cert e ca apara bine de tot, mai ales cand ma uit la meciurile de anu trecut.

fluier final. un urlet de lup la luna plina de la mine din camera. in rest in cartier e liniste de mormant. da, stau la doua statii de Dinamo…:)

cat despre Maftei, nu ii doresc decat multa muie si cat mai mult timp pe banca. du-te bah in gm de tzigan obosit, auzi, cica am avut noroc. stiu ca doare sa fi favorit la casele de pariuri si sa ti-o iei prin niste goluri futuriste, dar ma bucur ca nu ai prilej sa faci spume la gura…MRRR, ce ma enerveaza asta.

de asemenea tin sa remarc fair-play-ul general din teren, ma asteptam la mult mai multe scantei in asa meci. si la mai putine cartonase pt stelisti…bahhh ce pm faceti, vreti neaparat sa rotiti tot lotul pe teren!?