home reloaded

da…am avut liber de vineri asa ca m-am grabit spre orasul natal sa imi vizitez parintii, sa dorm(sau nu), sa ma intalnesc cu prieteni vechi, sa ma distrez etc. dupa o calatorie relativ linistita cu trenul (garnitura noua de cls 2, cu priza pt laptop si mese) ajung rupt acasa si ma bag direct in pat. oricum joi nu era nimeni in oras.

vineri seara totul cam pustiu, prin discoteca principala fluiera vantul, parca mai lipsea un ciuline sa se rostogoleasca pe strazi. surprins, intreb pe cei mai “versati” in tainele orasului care e treaba si aflu ca zilele de promenada s-au redus la una singura, si ca ba e vineri ba e sambata seara (raspunsul a variat). ma opresc sa mananc o pizza undeva si asist la o faza tare: doua tipe “stralucitoare” – in sensul ca imbracate sa atraga atentia si pline de impresii se aseaza langa noi. ma uit un pic la ele, le pun eticheta si imi vad de ale mele…pana cand la masa lor aterizeaza un obosit (jmeker pardon), intreaba daca e liber locul si arunca niste chei pe masa. am surprins reactia fetelor in plin. ochii sticlind, citind marca de pe cheie (BMW), brusc un zambet larg si interes crescut. a fost atat de evidenta reactia ca am ramas un pic inlemnit. una din ele chiar ia cheia si o studiaza, banuiesc ca astea mai versate ghicesc modelul masinii numai dupa breloc. nu stiu cum s-a terminat pana la urma povestea lor, ma cam saturasem si ma gandeam…e clar ca ajung la 12 in casa in seara asta si stau pe net, plictis maxim si asteptarea plina de nerabdare a zilelor urmatoare, mai animate.

sambata fac ochi pe la 12 si dupa ce rezolv treburile lumesti plec brambura prin cartier, sa ma vad cu unul cu altul. seara , dupa indelungi parlamentari, ne hotaram sa mergem sa luam lumina de la o manastire aflata destul de aproape, pe munte. de-aci a inceput show-ul. drum prost, sofer cu accente de 2fast2furios, aglomeratie ceva de nedescris. in zona de iarba verde, plin de corturi, focuri de tabara si manele. cand nu treceau masini se facea intuneric si privelistea ma ducea cu gandul la campia panonica invadata de huni. politie din 100-n-100 m cu “circulati, nu parcati”. pana la urma ne descurcam, luam lumina, ne lasam patrunsi de spiritul slujbei vreo 5 minute (NOT) si ne grabim spre oras. iar drum prost, iar NFS. ba era sa dam si foc la masina cand a incercat cineva sa isi aprinda lumanarea din nou cu o hartie igienica. lasa fiecare lumanarea acasa si ii strang pe toti la mine sa ciocnim si sa bem ceva la parintii mei. apoi somn, ca deh, toti sunt cuprinsi de sfintenia momentului si barurile sunt goale.

in schimb, duminica planuri mari. cica ar fi ziua aia de destrabal pe care o asteptam. iarba verde (tot acolo unde erau nomazii), gratar, apoi prin oras. bineinteles ca se umpluse muntele de tarani prosti, loganuri de pe la firme de termopane urland gajait niste manele, fum, scandal, aglomeratie de nedescris. nu era un loc unde sa nu auzi 5 melodii simultan sau unde sa nu te calci pe picioare cu toti corditii care in mod cert vor face foamea saptamana asta dupa “dezmatul” din weekend. cativa cunoscuti sunt deja instalati si indura eroic atmosfera de “relaxare”. noi ne hotaram sa facem un efort si sa urcam o panta scurta dar abrupta catre o poiana mai linistita, ocazie cu care mi-am scuipat plamanul de oboseala si mi-am intarit convingerea ca trebuie sa scap de cel putin 15 kg. mancam, bem, batem mingea usor, strangem si plecam, injurand printre dinti pe toti terminatii.

Seara pe la 23 se hotaraste lumea sa mergem in club. cu ocazia asta ma prind de ce discoteca era goala: deasupra ei, intr-o fosta sala (mare) de net s-a facut domle club dupa standardele din capitala. “Up Style” ii zice. practic e un hol in forma de L. muzica ok, decoruri mijto, preturi acceptabile comparativ cu Bucurestiul. bineinteles ca am gasit motive sa ma enervez, ca doar sunt un pricinos: cam multe arfe pe metru patrat (nush daca din cauza ca era mic spatiul sau multi “impresionisti”), fiecare vine cu cele mai fensi-trensi haine pe care le are, consuma cele mai ieftine bauturi, se plimba de colo colo, sa il vada lumea ca e “prezent” in club, sa se salute cu toti. nebunie ce sa mai. un prost imbracat in costum si pantofi de kkt, cu lanturile pe dinafara, s-a tot frecat prin club cu un trabuc pufaind, sa vada lumea ca e zeu. ocazie cu care ne-a inecat pe toti, de am zis ca fumeaza hartie igienica. nu am inteles niciodata pe dobitocii care se plimba non-stop intr-un club. in pm, inteleg ca dai o tura, doua sa vezi care e miscarea apoi te opresti la locul tau si iti vezi de treaba ta – baut/dans, dar las-o in mortii masii de treaba, nu puteam sa fac nimic ca trebuia sa ma feresc de toti gandacii care mureau sa se salute cu toti, sa se plimbe cu redbull-u in mana – aceeasi cutie toata seara (da, in orasul meu esti deja jmeker daca bei redbull) si sa se opreasca din 2 in 2 metri.

un capitol interesant au fost femeile. fetze mai multe sau mai putin cunoscute, dragute/bune toate, imbracate in tendinte, cu chef de dans. parca totusi nu mai sunt asa fitzoase ca pe vremuri, sper sa nu ma insel. concluzia pe care am tras-o: orasul are “potential”, densitatea de bunaciuni pe metru patrat fiind ridicata. stiu si sa se imbrace binisor, au cracu’ frumos (moartea mea ), nush insa ce se intampla cand deschid gura sa articuleze.

pe la ora 2-3 se hotaraste prin majoritate simpla sa mergem in alt club de maxima valoare, care se numeste “pub”. mare jmekereala mare, nu se intra decat cu legitimatie, si eu legitimatie pula. zic totusi sa incerc (taxiul pana acolo era 2.5 lei). stiam de local de multi ani si stiam si de faza cu legitimatia. insa ultima data cand m-am lovit de subiect, legitimatiile erau rare si clientela atent selectata. acum am remarcat ca 3 sferturi din oras are bucata aia de plastic si nu am inteles de ce tziganul de la intrare nu m-a lasat sa intru nici cand i-am oferit de 3 ori pretul biletului + promisiunea unei consumatii sanatoase. pana la urma ma enervez si impreuna cu ceilalti care nu aveau legitimatie plecam la baut in alta parte. oricum ma cam lamurisem de atmosfera, muzica cam obosita, clientii la fel, nush ce le place tuturor acolo ca mi se pare de kkt. cred ca e din cauza ideii cu legitimatia – ca faci parte dintr-un club exclusivist…tu si inca 3 sferturi din oras. ba chiar incepusem sa ma gandesc bucuros ca de fapt exclusivistii suntem noi, aia fara card de acces. ma rog, din bar in bar in restaurant se face 6 AM, moment in care consider ca ar fi cazul sa ma indrept spre casa.

luni somn, masa, iesit afara sa vb cu un tovaras, ocazie cu care ne-am si luat la bataie cu unu, apoi am plecat inapoi cu trenu cat timp prietenul meu dadea declaratie la politie. ca sa fie treaba completa, am nimerit in compartiment cu un baiet de pe plaiurile Moldovei. la clasa 1, cu bidonul de 10 l de vin sub picior, langa usa. avea baietul 2 telefoane pe care le freca non stop, la unul asculta muzica, la altul vorbea, il sunau unii, suna si el, cred ca a facut cancer de la atata vb. moment in care mi-am bagat ceva subtil in Cosmote si Orange, care ofera N milioane de minute in retea sa stea toti agaricii sa se tzaraie. ca sa nu mai zic ca se uita in jur de fiecare data cand vorbea, sa vada daca l-a remarcat cineva, ba chiar la un moment dat a dus ambele telefoane la ureche ca nu mai stia la care sa raspunda mai intai. ca sa nu se mai uite asa plin de speranta la mine, mi-am scos si eu telefonul (ce pm ) si am inceput sa ma joc Bubble Trouble pana aproape de Bucuresti, cand a stat 10 minute in telefon vorbind cu cel care il astepta in gara (like WTF).

bomboana care a venit peste toate cele de mai sus a fost la iesirea din gara, unde toate locurile de taxi erau ocupate de compania “Real”. initial aveam o parere bunicica despre ei, mai ales despre sistemul lor rent-a-car, unde nu platesti pornirea si stationarea, doar kilometrii parcursi. in schimb, astia erau pusi pe tzepe, toti. tzigani imputiti, care scuipau langa masina si cereau ceva de genu “300 de mii” pana la Mosilor, “400 de mii pana la eroilor nu stiu unde” si tot asa. am stat 20 de minute cautand un taxi la comanda, numa’ de-al dracului sa nu le dau prostilor bani. ca sa nu mai zic ca ma ginisera ca fac comanda in alta parte si se uitau la mine, dar nu aveau tupeu sa se apropie. pana la urma gasesc un taxi decent, sun si la aia de la Real Taxi si le spun ce soferi de cacat au si ce tzepe vor sa traga, cu mentiunea ca astept telefon de la ei ca sa nu sun si la OPC.

si gata, am ajuns acasa…

Tagged as: bucuresti, life, other, pr0n