anti

by AvionarU on 28 April 2007

1. perna de la hotel e exagerat de moale, aproape goala. am gatul intepenit si nu m-a dus capul pana acum sa cer 2-3 perne in plus.

2. nu stiam ce pm se termina tzigarile asa repede. cat am stat pe WC citind pe pachet m-am lamurit. 17 tzigari in pachet de 20. si la 4 euro. smf.

3. tot legat de tzigari – aci majoritatea locurilor sunt pline de automate de tzigari. problema e ca tre sa ai card sau carnet de conducere ca sa il poti folosi. nici asta nu ar fi asa grav daca nemtii nu ar avea carduri cu chip gen SIM. eu am numai cu banda magnetica si tre sa ma rog de unu altul de fiecare data sa bage o bashina de card ca sa pot sa bag si eu banii. huooo! prea multa civilizatie strica cateodata.

4. faza care mi-a rupt messengerul si care e prezenta si prin blogosfera noastra – este vorba de masacrul de la Virginia Tech si asa zisa zi de reculegere pe bloguri. o chestie care a avut ca target intial spatiul american, s-a raspandit in toata lumea. fie ca iti pasa, fie ca nu, fie ca intelegi cu adevarat ce s-a intamplat si mai ales de ce , sau nu , da bine sa scrii pe blog de chestia asta. ba chiar sa pui si un banner cu mesajul respectiv si sa anunti cu o falsa pietate ca nu o sa mai scrii o zi. wow. mi se pare stupid. daca iau acum o arma, intru in primul liceu care imi iese in cale si il umplu de sange, singurii care se vor interesa vor fi sacalii din presa noastra si probabil blogurile. in cel mai bun caz cateva relatari succinte pe posturile majore de stiri mondiale, timp de o saptamana. o sa zica toti “i’m sorry to hear that” si in secunda urmatoare o sa isi vada de viata. noi romanii ne facem frati cu toti la orice nenorocire, altora li se rupe de noi si nici nu stiu sa ne gaseasca pe harta. asa ca eu zic un “dumnezeu sa-i ierte” in gand, din suflet si cu adevarata parere de rau si imi vad de treaba mea, viata mea. doua lucruri total diferite si mai palpabile decat o tragedie petrecuta practic in alta lume. si cred ca “i-am facut” pe toti care au pus panarama de banner. nu ajuta cu nimic, si oricum cititori din US nu prea sunt prin blogosfera noastra.

5. toata nebunia asta cu tipa moarta de la Ernst&Young or somth. toti isi dau cu parerea, mai mult sau mai putin avizati in domeniu. cei mai multi sunt tineri <=24 ani care freaca menta pe net toata ziua. ca sa nu mai zic de presa, inca o paine de mancat pe langa scandalul din politica. cam toti abereaza pe aceeasi tema "vai saraca, vai ce nemilosi sunt strainii, blah blah ce tragedie". normal ca nu e bine cand moare un om, indiferent de conditii. insa atata labareala pe tema asta e total aiurea. parerea mea este ca oamenii care ajung in situatii de-astea irecuperabile trebuie sa faca schimbarea intai la ei. de asemenea mai cred ca o anumita labilitate psihica este "necesara" pt atingerea acestor stari. sanatos la cap nu poti sa fii cand te inhami la asa ceva si nu te mai opresti cand nu mai poti. nu trebuie cautat nod in papura angajatorului pt tot, desi are si el partea lui de vina fara indoiala. vad ca EVZ e cap de afis in linkuri pe bloguri, mama-mama ce "reportaj" bazat au facut ei. ca saraca avea sub 40 KG, ca ar fi trimis nush ce mail mai demult in care se vaita, ca voma mancarea dar nu avea timp sa se duca la medic, ca in sus ca in jos, s-a facut de 2 pagini de ziar si N posturi de blog. bine ca altii mor zi de zi din cauze persistente mult mai grave dar vi se rupe pula tuturor, de aia nu mai scrie nimeni. asa ca lasati ipocrizia si bagarea de seama aiurea la o parte si vedeti-va de ale voastre. distractiv mi s-a parut reportajul de la protv, ca la nush ce targ de joburi standul companiei respective era aproape gol si ca majoritatea candidatilor s-au aratat foarte interesati de numarul de ore de munca si de concedii. bravo bahhh, nu era de-ajuns ca romanii erau popor de "muncitori" (NOT), mai vin si isterii de-astea propagate pe toate canalele de media. saracutii romani, le e frica acum sa nu moara de prea multa munca daca se angajeaza la o multinationala, dar altfel toti retardatii spera la part-time cu 1000 euro pe luna. adevarul e ca regimul de munca extrem nu este pentru toti si cei care se incapataneaza sa incerce fara sa isi cunoasca limitele sunt prosti. poate super profesionisti in domeniul lor, dar prosti ca nu realizeaza cand sa se opreasca. da, cred ca e gresit sa aspiri la lucruri pe care nu le poti duce. cei care muncesc in super companii pe super salarii si overtime exagerat pot gasi in mod cert posturi platite mai slab, dar mai mult decat decent si in niste conditii potrivite. si alt adevar e ca nici un "bogatan" cat de cat cinstit(fara dosar la DNA sa zicem) nu a ajuns asa fara sa traga cel putin cativa ani ca un disperat. pe langa cele enumerate mai sus, cauze mai sunt multe. profunde, cu radacini in mentalitati inradacinate prost de-alungul anilor post-decembristi si speculate de angajatorii straini (rareori impuse oficial) . normal ca daca strainul te vede ca esti dispus sa sclavagesti, profita de tine. la el in tara stie ca ar plati daune de milioane daca ar face asa, dar la noi merge orice. el trebuie sa aiba grija de afacerea lui, tu trebuie sa ai grija de tine. echilibrul intre cele doua este ideal, sau macar ceva pe-aproape. dar in nici un caz nu o sa stea companiile sa pazeasca angajatii de top cand pleaca acasa. si standardele companiei sunt date in primul rand de angajati. daca toti sunt dispusi sa munceasca 40xN ore pe saptamana, normal ca standardul general va ajunge extrem de ridicat. daca toti ar zice "frate, imi bag pula in raportul/auditul/whatever tau, am muncit la parametri maximi, ma duc acasa" atunci roata s-ar intoarce. in loc sa fie cerinte de genul "fa analiza asta de 300 de pagini pana maine" o sa fie "fa analiza asta de 300 de pagini in 5 zile". va dura ceva, poate va fi o rezistenta din partea angajatorului (profitorului), nu ar fi o transformare instantanee, dar s-ar produce intr-o limita de timp rezonabila. si daca ar avea toti cei in situatia respectivei demnitatea sa puna piciorul in prag, nu s-ar mai ajunge la evenimente nefericite. asta e insa, romanii sunt inca saraci si sunt dispusi sa isi futa viata pt "un pumn de argintzi", ca deh, asa suntem toti invatati de-acasa, sa umplem matzu cat de mult putem. ca e clar ca dupa 7-10 ani de munca de-asta esti o epava goala pe dinauntru, dar cu contul plin. concluzia mea e ca e pacat sa moara un om din cauze de-astea, poate chiar stupid. sunt de acord ca trebuie facut ceva la un anumit nivel. insa ma enerveaza cei de care vorbeam la inceputul paragrafului, unii speculeaza tragedia si o transforma in ceva spectaculos (ca de fiecare data, jurnalisti fomisti. astia nu fac overtime, asteapta ca blegii sa pice ceva sa bata toba cat mai mult) , altii isi dau cu parerea ca sa isi faca numarul de posturi sau din alte motive obscure. a, si mai sunt cei 1% care intr-adevar au ceva de spus, dar pe aia ii citesc prea putini insi. nici nu mai stiu ce sa zic, sunt coplesit de sentimente amestecate de dispret, mila, scarba la un loc. poate e de vina si pragamatismul meu exagerat. nota: acum ca v-am aratat ce suflet de piatra am eu si cat de arogant sunt, ma duc sa ma culc pe perna aia de cacat de la punctul 1.

{ 2 comments… read them below or add one }

1 forapathy April 28, 2007 at 1:46 pm

pentru punctul 4 as putea spune ca se vede foarte bine ce inseamna marketing de pe nivel de tara si cat de mult conteaza si cat de dezvolata e acea tara.. a se vedea tragedii cam de aceasi avengura sau chiar mai mari din orient si africa..

cat despre nr 5 .. sincer daca esti cu adevarat bun si ai si putin cap nu iti folosesti talentul intr-o multinationala… doar daca ai sanse sa ai un post de conducere care sa merite… si pentru asa ceva sunt slabe sanse sa il obtii fara sa sacrifici ani buni din viata..
poate ca in primul rand ar trebui sa realizezi care sunt cele mai importante lucruri pentu tine.. banii sau viata… si la care renunti..

Reply

2 Blegoo May 2, 2007 at 6:07 pm

N-as fi putut sa zic mai bine decit tine la punctele 4 si 5…

Reply

Leave a Comment

Previous post:

Next post: