intotdeauna am fost imprastiat cand era vorba de nume si date de nastere. nu am solutii si nu e stilul meu sa imi notez in carnetel sau in calendar una alta. fa cunostinta cu mine la o petrecere (de exemplu) si poti fi aproape sigur ca o sa vorbesc cu tine toata seara foarte prietenos, fara sa stiu de fapt cine esti. chiar daca esti bruneta, draguta si dansam/socializam/flirtam toata noaptea, sa fii sigura ca imi voi intreba un prieten de vreo 3 ori cum te cheama pana sa retin (ba e posibil in timpul asta sa si avem o intalnire 
). fi unul din cei mai buni prieteni ai mei, dar nu te supara daca iti urez “la multi ani” cu cateva zile mai devreme sau de-abia in seara respectiva sau chiar deloc. nu o fac cu rea intentie, nu te respect/plac mai putin, pur si simplu nu pot mai mult la capitolul asta. asa ca intelege-ma.
ce s-a intamplat de fapt. azi (ieri ma rog) a fost ziua fostei. fosta de care m-am despartit acu vreo 2 luni cred (nici macar asta nu tin minte exact, dar sa zic ca au trecut 2 salarii de-atunci) dupa N ani (tre sa numar de fiecare data ca sa stiu precis). mi-am adus aminte pe la 6-7 seara si am dat un SMS din bun simt. de fapt nu mi-am adus aminte, am cautat pe hard un CV de-al ei si m-am uitat la data de nastere (macar m-a dus capu’ )…insa am dat SMS-u foarte sincer, nu din obligatie. raspunsul a fost imediat : “doar un SMS merit, 7 centi? “. am ramas perplex. WTF, nu mai bine stateam eu linistit si imi vedeam de treaba? initial imi stabilisem sa nu ating subiectul asta, dar asta a fost ultima picatura. acum pariez ca in ochii ei sunt un nenorocit nerecunoscator ne-ceva care nici macar un telefon nu a vrut sa dea. deh, o cunosc destul de bine dupa atatia ani, cred ca pot scrie singur un dialog intre mine si ea cu o acuratete de 90% in replicile ei.
multi zic ca nu poti sa iti formezi o opinie corecta despre o persoana la primul contact. eu nu sunt de acord si pot demonstra oricui ca “il nimeresc” in proportie de 80% din primele 20 de minute de discutie. bineinteles ca fiecare om are surprizele lui, asi sau carti proaste in maneca pe care le poate arata cand te astepti mai putin. insa baza se poate construi foarte rapid. nu stiu daca este o calitate. la inceput asa credeam. acum incep sa cred ca e un defect de-al meu, pentru ca succesul imi da incredere, increderea duce la aroganta si tot asa. si ma plictisesc relativ repede. rar am dat peste femei care sa ma surprinda de-alungul unei relatii sociale. mai ales in mod placut. sa ma gandesc la dosarul “mental” pe care il am despre ele si sa tot adaug in el chestii noi, sa descopar si sa imi placa.
cred ca de-aia nici n-a mai mers. pur si simplu ma plictisisem sa vin acasa si sa fac “acelasi lucru” (generic vorbind). nu era o persoana plictisitoare. eu nici atat. dar nu mai ramasese nimic de descoperit, decat lucruri urate in cel mai bun caz. si nu era vorba ca ne lipsea ceva usor de obtinut, nu aveam nevoie de sfaturi gen revista “Bravo” despre cum sa mentii o relatie sanatoasa sau cum sa futi mai bine sa nu te plictisesti. lipsea altceva. am unele momente de introspectie (rare ce-i drept) in care ma gandesc ce nu imi convenea mie si ce nu i-ar fi convenit ei. ma gandesc la nevoile care trebuie satisfacute intr-o relatie de-alungul timpului, pt ca fraze gen “daca ai dragoste nu iti mai trebuie nimic sau vin toate de la sine” sunt niste mari bashini servite de naivi si prosti. si legatura sufleteasca era, ca la varste fragede am trecut impreuna prin experiente pe care altii nu le traiesc toata viata si astea au creat o punte care probabil va ramane multi ani de-acum inainte.
una din cele mai enervante chestii pt mine e sa nu ma asculte. vin acasa rupt, ma intreaba “ce-ai facut la munca?” si totusi cand incep sa povestesc, o surprind cu ochii la televizor sau chiar cu gandul in alta parte. de mai multe ori. genul asta de atitudine ma scoate din sarite, mai ales sunt genul de om care tine pentru el tot si rumega in sinea lui foarte multe chestii. poa sa fie langa mine cea mai tare pizda posibila, daca nu e in stare sa se uite numai la mine cand ii zic ceva, chit ca nu o intereseaza sau nu intelege, atunci e o relatie ratata din start.ma rog, am cam exagerat, daca chiar ar fi cea mai tare pizda posibila, poate as trece peste asta . eu stau sa ascult un om, chiar daca nu ma intereseaza neaparat ce spune sau nu inteleg tot. mai ales daca vad ca se descarca si ca practic ii fac un bine doar ascultand ce are de zis. ca multi nu vor sfaturi, multora nici nu pot sa le dau, vor doar sa vorbeasca cu cineva, sa impartaseasca o povara. eh, eu impartasesc poveri de-astea foarte rar si in general numai provocat si de-aia am pretentia sa fiu ascultat. contrariul ma duce undeva intre mahnire si nervozitate.
alta chestie care ma scoate din sarite de la un anumit punct incolo e vaicareala. unele au o problema cu asta unele nu. nu tre sa fi rupta din Rambo, dar daca ti s-a rupt o unghie nu mi te sclifosi in creieri toata seara, sau daca te-ai taiat un pic cu ceva sau ai dat cu piciorul in mobila noaptea nu e nevoie sa te plangi pe langa mine intr-un mod exagerat. e stupid. poate e din cauza pragmatismului excesiv, dar ma lasa rece aceste evenimente minore. ai varsat ceva pe jos sau pe aragaz, nu e nevoie sa urli dupa mine, daca vezi un gandac venit pe ghena nu ma chema isterica sa il omor si tot asa. bat cuie, fac prize, schimb becuri etc etc. sunt o persoana foarte tehnica si ce tine de mine prin casa voi face fara sa ma futi la icre, insa as fi teribil de bucuros sa vad o personalitate puternica, in sensul bun al cuvantului.
cel mai tare si mai tare ma seaca discutiile fara argumente. alea care pornesc dintr-un kkt si nu au nici un fel de substanta sau concluzie. sunt un om logic mai ales la scandaluri si trag foarte repede o linie cu + si -. daca poti tine pasul cu mine e ok. sunt deschis si recunosc cand gresesc. dar trebuie argumente. nu de-alea de genul “trebuie sa” sau discutii in care toate replicile tale incep cu “tu (nu) ai facut/dres”. daca eu am niste idei si tu ai doar niste miorlaieli, nu avea mari asteptari la un viitor stralucit. si cel mai de kkt mi se par femeile care acasa sunt tari in gura si numa cu scandalul la orice, dar cand e vorba de negociat salariul sau luptat pt drepturi la munca sau mai stiu eu ce, sunt vai mortii lor. femei “puternice” doar la suprafata, care vin plangand acasa ca a tipat seful la ele pt nush ce kkt, dar sunt in stare sa se certe cu mine pt o prostie o noapte intreaga. asa nu.
pana acum deja ma gandesc 3 femei care citesc pe aci si le-am cunoscut. parca aud “moaa, mai da-l dreaq si pe asta ca are la pretentii de zici ca e regele lumii!”. de fapt nu e chiar asa. eu as fi cel mai fericit sa ma astepte acasa o femeie dragutza, sa ma pupe cand intru pe usa, sa imi ia laptopu de pe umar si sa ma intrebe sincer ce mai fac, daca sunt ok etc. daca a facut si ceva de rontzait, un sandvis o atentie, as fi in ceruri. bineinteles ca as plati cu aceeasi moneda, relatiile se bazeaza pe reciprocitate. dupa aia sa nu fie vesnic obosita de la munca/scoala sau sa zica sa ne uitam la un film ca apoi sa adoarma la el. ca nici eu nu fac asa. sa fie sociabila, sa se descurce intr-un mediu necunoscut fara sa se refugieze de bratul meu sau intr-un coltz fara sa zica nimic. ca doar nu pot sa stau de curu ei tot timpul, cum nici eu nu cer asta de la ea. sa nu se supere daca din cand in cand mai vin beat acasa de la vreun meci sau ceva de genul. sa nu stea doar in persoana mea, pt ca la un moment dat va fi prea apasatoare/sufocanta pt mine. cel mai de kkt sa o sun sa ii zic ca ies cu baietii la o bere si sa o gasesc cu botul pus acasa din nimic. si da, stiu ca sunt cateodata arogant, ingamfat, laudaros, absurd, impulsiv, dar daca ai ajuns cu mine, stii/inveti ce butoane sa apesi ca sa nu iasa toate astea la iveala. ca si eu incerc sa fac acelasi lucru. sunt sigur ca nu cer prea multe…
ganduri relativ incoerente care imi trec prin cap intr-o noapte calduroasa. cum le-am avut, asa le-am dat drumu, ma doare in cur daca se intelege ceva sau nu. pt mine e de-ajuns. si probabil maine cand o sa ies din sedinta si o sa recitesc postul asta o sa ma simt mai bine…
ps: nu sunt toate exemple reale cum bag de seama ca se intelege. sunt pur si simplu niste idei bazate pe experienta personala si pe principiile mele.
{ 22 comments… read them below or add one }
great post! π ai zis tot ce-ai avut pe suflet! Te inteleg cum te simti, si eu m-am simtit la fel! sper sa te simti mai bine acum π
“multi nu vor sfaturi, multora nici nu pot sa le dau, vor doar sa vorbeasca cu cineva, sa impartaseasca o povara.”
tot respectul meu pentru aceste cuvinte. rar mai vezi oameni care sa gandeasca asa..
foarte …aaa…complet…si corect.
asa da…:)
Respekt! Culmea face ca-ti impartasesc opiniile 100% (si eu sunt uituc pana la dumnezeu cand vine vorba de nume si date de nastere). Oare chiar asa de greu o fi de gasit o astfel de femeie? Nu de alta, dar inca n-am dat de ea si pe zi ce trece, sansele devin tot mai mici, desi am doar (desi eu zic ca sunt multi) 20 ani π
Salutare si tine-o tot asa a.k.a. pe stanga π
ei da. eu tocmai ce m-am despartit de iubit dupa o relatie de 6 ani si dupa zile intregi de cautat vinovat am acceptat ca ne-am lasat trasi intr-o rutina extrem de periculoasa de care am crezut intotdeauna ca ne vom feri. si mi-am dat seama ca fiecare om are nevoie de o despartire dureroasa pentru ca asa iti dai seama ce meriti cu adevarat si ce esti dispus sa dai si in ce masura. ti se deschid ochii. iar postul asta al tau intr-un fel de asa ceva mi-a dat impresia. nu sunt situatii asemanatoare, insa concluziile sunt. intr-adevar, si la noi a ramas o legatura sufleteasca puternica pentru ca ne stim de la 16 ani, insa si eu (nu stiu el, nu garantez) am invatat ca intr-adevar aia cu “daca e dragoste nu mai trebuie nimic” sunt basini. si am invatat destul de repede ce merit si ce pot sa cer. macar asta a fost un lucru bun. asa ca iti multumesc pentru postul tau si sinceritatea din el.
Sivlia, aici nu stiu cat se pune problema ca omul nostru si-a dat seama cat realizeaza, ci mai mult de asteptariile pe care el le are de la o femeie. Nu cred ca e nefondat ca un barbat sa ceara de la o femeie lucrurile de mai sus, dimpotriva. Eu cred ca pe undeva trage si un semnal de alarma tipelor care tind sa-si exagereze pana in extreme feminitatea [marea majoritate]. Exemplu: tie ti s-a rupt unghia si te smiorcai 1 ora pe subiectul asta, dar de cate ori ma auzi pe mine ca fac urat si nu pot dormi noaptea datorita grijiilor materiale cu care ne confruntam? Sau: orice barfa pe care ai auzit-o la serviciu tii neaparat sa o dezbatem [desi ma doare ata-n cot de respectiva barfa], dar cand e randul meu sa ma descarc [rar, dar simt si eu nevoia asta omeneasca] tu nici macar nu te uiti la mine?
Pe mine la o tipa ma mai enerveaza la maxim cand te intalnesti cu ea si pac, iti povesteste toate minuniile de pe lume, atat de preocupata sa-ti zica orice rahat si tu nu apuci sa zici nici 2 vorba ca te intrerupe ca si-a adus aminte naiba stie ce si iarasi o tine pe-a ei. La final, ramai wtf? Eu n-am scos 50 de cuvinte ca m-a intrerupt de fiecare data, pe cand de la ea am ascultat x lucruri marunte care nu ma intereseaza catusi de putine. Man i hate that. O conversatie se tine in 2, nu se face monolog. Daca vrei monolog cand ajungi acasa pune-te in fata oglinzii, spune-i ei absolut toate tampeniile auzite si nu-mi mai freca mie timpul.
THE END
“omul nostru si-a dat seama cat realizeaza” e de-fapt “realizeaza”, dar m-am aprins cam tare si n-am mai double checked ce-am scris π
…my bad
@Anonim : cand o sa iti lasi un nume/nick si o adresa de mail reala, discutam. pana atunci nu o mai face pe desteptul(a), sfaturi anonime gasesc si pe google.
“[…]fosta de care m-am despartit acu vreo 2 luni cred (nici macar asta nu tin minte exact, dar sa zic ca au trecut 2 salarii de-atunci)[…]”
Dupa ce te-ai despartit de ea, ti-ai dat seama ca muncesti pe salariu ?! π
Felicitari! In sfarsit vad si eu un barbat care zice ce vrea si ce nu..care are curaju sa zica ce il deranjeaza in relatie..si mai ales sa vb cu fosta. Dar daca fosta intra pe blog si citeste? bravo mai..sa o tii tot asa si sa ne povestesti si despre next iubita a ta…ca de fosta acuma stim π si eu una o pot caracteriza intr-un cuvant;))
Marya, nu te grabi sa judeci o persona asa de repede. Sunt sigur ca si tu la 1-a vedere ai fost catalogata cel putin odata in mod defavorabil de cineva. Eu nu vad situatia ca o monstra de curaj, ci mai degraba ca una de privit in urma, stat drept si gandit si mai drept si tras niste concluzii din tot ce-a fost.
La urma urmei asta se rezuma totul: sa invatam din greseli, nu sa le repetam continuu si apoi pe la 60-70 ani sa ne intrebam: dar unde-am gresit de-am ajuns in halul asta?
…parerea mea
Foarte bun postul ! π congrats my friend !
doar generalizari…
Nice..ce pot sa zic? Sper sa gasesti pe cineva care sa te placa asa cum esti..si care sa fie exact asa cum vrei, cu plusurile si minusurile de rigoare π
Sti de ce nu gasesti o astfel de femeie?
Pentru ca aveti o gramada de pretentii de genul frumoasa dar nici sa se uite altii dupa ea, cu sani mari dar nici prea mari, cu picioare lungi dar nici prea lungi , puternica in societate dar supusa acasa, desteapta dar nu mai desteapta ca voi, cu principii dar sa renunte la ele in fata voastra, sa va fie mama, sora, frate, prieten, sotie, amanta, gospodina dar in special sa arate ca un manechin. Fratiiiilor nu se poate astea toate si inca mai o gramada de pretentii pe care le aveti voi intr-o singura femeie. Mai analizati-va si pe voi ca aveti o gramada de defecte. Nu mai cereti perfectiunea. Nu stiti decat sa cereti dar ce oferiti?
PS. Trebuie totusi sa recunosc ca sms-ul fostei tale a fost absurd. π
Diana, tu ai citit ceva din ce a scris avionaru mai sus? Chiar ai citit? Daca da, asa-i ca ai uitat in secunda cand te-ai hotarat sa scrii un comment/reply? Fata draga, pretentiile omului nu sunt nicidecum astronomice. Nu scrie nicaieri de sani ba mari/ba mici, de principii/neprincipii.
“Nu stiti decat sa cereti dar ce oferiti?” – pai el fix asta a facut. A inceput prin a-si etala defectele, pentru ca apoi sa inceapa sa ceara. Lucru foarte echitabil in opinia mea. Sau tu cumva faci parte din grupul femeilor care doar pentru suna potrivita pe zi/saptamana/luna accepti defectele si te supui cerintelor partenerului? Yac…
Dragul meu Klau, nu fac parte dintre femeile la care faci tu referire, si nici nu am de gand sa imi expun defectele sau calitatile aici.
Dar daca ar fi sa o fac as incepe prin a spune ca sunt casatorita, iubesc, am facut multe compromisuri pentru a fi cu sotul meu, in special nu am tinut cont de faptul ca el avea un venit mai mic decat mine (daca tot ai facut referire la bani). Stiu sa accept defectele celorlalti pentru ca si eu am o groaza, si nu, nu ma supun unor “cerinte”.
Casatorie te invata dupa parerea mea sa oferi si sa primesti fara sa simti ca te-ai supune sau supui pe cineva.
Din experinta si din observatii stiu ca multii dintre barbati sunt superficiali. Poate ca avionaru este sau nu este. Nu e pb mea.
Te salut, cu respect, nu cu “yac”….
Diana, poate nu ai inteles exact ce am vrut eu sa zic, in caz ca m-ai bagat si pe mine in reply-ul tau..
1. nu exista picioare “prea lungi” π
2. nu caut nici pe departe perfectiunea. e un ideal, nu in tel in viata, mai ales cand e vb de femei.barbati. mi-am exprimat pur si simplu o traire puternica in momentul respectiv. si stiu foarte bine ce defecte am, insa totusi imi ramane un pic de drept sa selectez si “defectele” partenerei.
sper ca acum esti mai aproape de ce am vrut eu sa comunic.
Draga mea Diana, incep cu sfarsitul de data asta. “Yac”-ul facea referire la acei tipi de oameni, nu era nicidecum un salut.
Ceea ce spui tu e perfect valabil, dar dupa cum precizezi din nou tot tu, intr-o casnicie. Ei bine, aici nu prea e cazul. Pana acolo sunt cateva etape majore care trebuiesc trecute, printre care cunoasterea reciproca, acceptarea defectelor, adorarea calitatiilor si altele. Ca sa le poti face pe toate acestea, trebuie sa existe un ‘acel ceva’ care te mentine curios despre celalalt, lucru care a disparul in cazul avionarului. El tragea niste concluzii stand stramb si gandind drept si in acelasi timp, dadea niste indicii despre cum ar trebui sa fie cealalta persoana, pentru ca pe viitor sa existe ‘acel ceva’ si sa nu se piarda.
“Din experinta si din observatii stiu ca multii dintre barbati sunt superficiali.” – aici ai cam aruncat cu pietre in sexul meu, fara sa oferi argumente valide. Da, recunosc, cand merg la cumparaturi si ma tine 3h in magazin sa-si gaseasca niste sandale/rochii/bluzite sau ce mama naibii mai cauta devin superficial si raspund cu da la orice (ca sa scap odata).
Cand vine de la serviciu si incepe sa-mi povesteasca despre x si y necunoscuti mie iarasi da, devin superficial deoarece nu-mi pasa catusi de putin de ei, dar in acelasi timp nici nu vrea sa ma transform intr-un mic Hitler in propria casa si sa abordam doar ideiile/subiectele pe care eu le gasesc interesante.
Si nu, nu sunt superficial atunci cand sunt pus in postura dezbaterii unui subiect pentru care am si eu o oarecare afinitate, sau cand sunt pus sa fac ceva ce-mi place,etc.
Ideea e ca acea superficialitate provine totusi dintr-un motiv, nu e de la sine (nu vorbim de exceptii aici). Cat timp o sa-mi vorbesti 5h despre muntele x despre care ai auzit ca ar fi asa si pe dincolo sunt 100% superficial, dar cand vii si ma intrebi cum ar fi mai bine sa organizam ziua ta de nastere o sa fiu 100% concentrat la subiect.
Si-acum ca ai vazut o parte din sensurile pe care le are afirmatia ta, te rog fi draguta si specifica la care din ele te-ai referit ca sa am o sansa sa ma apar.
Te-am pupat Diana si astept comentariile tale.
Mi-a placut postul tau. Probabil pentru ca mi s-a parut foarte sincer si nemisogin, avand in vedere ca e un post despre femei, scris de un barbat.
La mine chestia cu uitatul zilelor de nastere(si nu numai) e o boala cronica…
eh, altele au zis exact invers π