ONB sau cand elita intalneste masele…

by AvionarU on 27 August 2007

am facut-o si pe asta…cu ajutorul unei prietene am ajuns “invitat special al Operei Nationale Bucuresti“, sambata la ora 21, evenimentul fiind deschis publicului larg, in aer liber, pe esplanada Operei.

ca sa fie treaba calumea, am stat si in primul rand. senzatiile au fost naucitoare. surpinzator de profunde. spre rusinea mea, nu am mai fost niciodata pana acum la asemenea reprezentatii, doar ce am vazut pe la TV sau pe DVD-uri. e, va spun ca nu are absolut nici o treaba cu “the real thing”. ar insemna sa fiu ipocrit daca as zice ca sunt un obisnuit al acestor evenimente, ca nu ratez o lansare de carte sau piesa de teatru…dar de data asta chiar mi-a placut.

ma asteptam sa ma plictisesc in cele doua ore, dar programul a fost “studiat” inainte, s-au cantat numai secvente din opere celebre (am recunoscut Nunta lui Figaro ÅŸi Flautul fermecat de Mozart, Cavalleria rusticana, Traviata ÅŸi Rigoletto de Verdi, Carmen de Bizet) sa mai recunoasca si oagerii ceva :).

fiind in aer liber, senzatia aia de elitism era oarecum diminuata. a fost ceva lume in parc, dar majoritatea trecuti de 40 ani. cred ca eu si prietena eram printre cei mai tineri de-acolo, cu siguranta cei mai tineri dintre invitati. pe langa reprezentatia muzicala de exceptie, studiul auditorilor mi-a provocat o placere deosebita. ma simteam in perioada interbelica, cu doamne batrane imbracate elegant dar iesite din tiparele modei de azi, cu evantaie, machiate, coafate, exact cum citeam prin cartile de la scoala. batrani la costume, nu Armani, dar ok. toti cu o prestanta si o demnitate mai rar intalnite la categoria asta de varsta prin Bucuresti (ganditi-va la RATB…), ba chiar am ramas surprins cand o doamna de langa noi, trecuta bine de 50 ani a intrat in vorba cu noi. intai intr-o engleza impecabila (prietena era din Italia, conversam in engleza) apoi dintr-o data intr-o italiana fluenta.

o organizare buna, cu sonorizare si lumina pe masura cerintelor (n-am inteles totusi de ce aveau toti microfoanele pe cap), un public deosebit (mai rar prin Bucuresti). o seara frumoasa.

{ 2 comments… read them below or add one }

1 Klau August 27, 2007 at 9:47 am

O senzatie asemanatoare am trait si eu acum o luna in Sibiu cand s-a jucat o adaptare moderna a lui Carmen de Bizet. A fost ceva deosebit si ma mustrulesc si-acum pentru ca numai odata la un an merg la asa ceva….

Reply

2 lc August 27, 2007 at 9:13 pm

August 27th, 2007

Bine scris! Congratulations ! Se pare ca, eternul conflict dintre generatzii, nu este atat de acerb precum se crede.

Reply

Leave a Comment

Previous post:

Next post: