ca de obicei, din cand in cand scriu despre "escapadele" periodice pe care le am in orasul natal. de data asta Vali mi-a dat vechea lui camera (Canon S3 IS) sa vad ce stie, asa ca de data asta am si ilustratii ale talentului meu lipsa la fotografie.
plecarea nu era chiar in plan, insa Na!Belea imi spune ca avem cu ce sa mergem acasa daca plecam devreme. adica domnul Na!Belea Senior e cu treaba prin capitala si e "willing to give us a ride" 
. drept urmare fac bagaje rapid si fug la intalnire.
de obicei iesirea din Bucuresti e un chin, dureaza mai mult decat drumul efectiv intre Bucuresti si Buzau, insa macar acum eram mai multi si puteam sa fac poze.
deci va fi un photo post, pigmentat cu niste comentarii personale.
1. cica plecam din Victoria, pain begins…macar copacii sunt mijto, nu au chelit inca de tot…
si bineinteles nu puteam rata aspectele frumoase ale unei zile de toamna…
in sfarsit iesim din Bucuresti. trec pe langa baza sportiva Steaua de la Saftica, la aproximativ 500m de cea a lui Dinamo. Ma doare sufletul. Na!Belea senior ne duce usurel spre casa, in limita legala. intr-un final lasa si telefonul sa se odihneasca, dupa vreo 45 de minute de vorbit. contrar obiceiului romanesc, unii chiar muncesc si vineri dupa-masa…
ne apropiem de Ploiesti, suntem in zona S.T.A.L.K.E.R. incep sa ma resimt de la hurudcaturi, intr-adevar, arcurile de pe spatele unui Hilux te zdruncina de iti sar f…. pe pereti. n-am probleme majore, doar ca mi-e greu sa fac poze, mai ales ca si-asa eram in miscare si sunt un n00b total la setarile specifice aparatului. totusi, nu ratez momentul cand trec pe langa un liceu…
in sfarsit acasa, mancare gatita de mama, discutii, apoi somn instantaneu pana ma trezeste Alex cu telefonul…mergem la munte, iar, o luna plina frumoasa, cer senin si temperaturi acceptabile. pe munte o lumina de parca tocmai se insera, desi era trecut de ora 23. atat de luminat tot ca ne vedeam unul pe altul fara nici un fel de efort si totul in jurul nostru proiecta umbre bine definite pe jos. poze ciuciu, sunt prea praf sa fac poze noaptea, n-a iesit nici una decat cele cu blitz, in apropiere (lame 
) . sculpturile de la Magura arata deosebit de mijto ( a se citi infricosator) in lumina lunii, iar la manastirea Ciolanu e o liniste de…mormant. hai in club.
e, aci n-am facut poze, evident ca am lasat aparatul in masina. spre deosebire de alte dati, discoteca aia numita "Latino" e aproape goala, atmosfera nasoala si…plin de pokemoni Beatles. in traducere copii/adolescenti cu blugi, conversi si sacou si freze emo-trensi-flensi. femei – slab de tot, adica atat de slab ca nu ne vine sa credem, uscaciune curata. pe vremuri era full tot, mai ales de sarbatori gen Sf. Dumitru. bem ceva repejor si ne gandim sa verificam discoteca de langa, cea devenita acum "generala/de manele", poate poate om da de ceva caterinca.
acolo full…de tarani. dar rau de tot, nu asa. urcam cu greu treptele, ne blocam de vreo doua ori cand mirosim cate un manelar plin de "damfuri", dam o tura. discoteca era plina, maneaua era in toi, femei din parti. ma rog, erau ceva, dar cam penale. pe barul din centru dansau numai barbati, cand eram noi in liceu era plin de fete, animatoare din pla. barbatii la mare talent si valoare, multi cu haine pe ei ( cred ca de-aia si duhneau unii in halul ala), burta in fata.
o mica discutie despre moda vestimentara a manelarilor. de remarcat este faptul ca e unul de cele mai longevive curente de fashion din lume, totul a ramas aproape neschimbat la baza de atatia ani. tricouri cu imprimeuri lucioase de prost gust (Peru, Fighting Club, security, Love me, blah blah), blugi penali, stilul arhi-cunoscut denumit generic "Niro/Dragonu’ Rosu/Obor" . miscarile au ramas aceleasi, DJ-ul de rahat, isi bate joc de piese cunoscute mixandule pe 2 canale cu manele…"Atentiuneeeeee toate fetele nebuneeeee…si buneeee"…hmm, parca suna cunoscut. realizez usor usor ca de fapt stiu toate manelele, sunt hituri de cand eram in liceu si curentul nu luase o amploare asa negativa. ma rog, incep sa ma uit la femei. imbracamintea e mijto din cateva puncte de vedere – de exemplu arata picioare si sani la greu in rest, vai steaua lor. remarc cu stupoare ca Ombladon a avut dreptate intr-unul din versurile geniale pe care le scoate din cand in cand "Nu visam sa vad atatea perechi de Nike dansand pe manele…". asta e tinuta "alternativa" la cea descrisa mai sus – nike si puma de sus pana jos, logo-uri cat mai la vedere, sapca in cap etc.
gasim un prieten pierdut pe-acolo, il pescuim si ne indreptam spre Junior sa mancam ceva, in speranta ca poate pe-acolo o pica vreo combinatie.
contrar asteptarilor si obiceiului, servirea de tot rahatu, iar colac peste pupaza mi-a adus si sos picant in loc de dulce, i-am promis respectivului in gand ca daca maine ma duc la WC si nu ies fericit de-acolo, o sa ii para rau ca a venit la munca diseara…
cum lucrurile interesante refuza cu incapatzanare sa apara, pe Na!Belea il strabate un nou fior de inteligenta si propune sa mergem la …Vulcanii Noroiosi. era 3 AM, dar nu conta, noi sa fim sanatosi. iar drum pe munte (cica era foarte horror, mie nu mi s-a parut), un pic de relaxare la vulcani si inapoi. cand sa mergem spre casa, trecem pe langa faimosul Crang, parcul fanion al orasului si remarcam cu stupoare ca e luminat foarte frumos. e doar 5 AM, ne permitam sa intram sa facem niste poze la minune. de data asta e ceva mai multa lumina, poate reusim sa scoatem din aparat ceva mai mult decat pe munte, macar stim sa ne jucam cu expunerea…
puseul de talent artistic ne este taiat brusc de o masina opel corsa care vine pe alee cu farurile stinse catre noi. opreste chiar in fata si surpriza…politia! masina nemarcata, nimic. urca la noi (eram pe o terasa), eu deja eram pregatit sa plec la masina sa iau actele cand agentul intinde mana catre noi si se prezinta foarte frumos "Preda X, sectia Y" . dam noroc cu amandoi, ne prezentam si noi. omu se uita atent la aparat, ii spunem ce faceam si incepem o scurta discutie despre pericolele noptii prin parc. nici vorba de legitimare sau verificare de alta natura. ne spune doar ca a vazut ca am intrat cu masina si au venit sa verifice sa nu fie vreun "element infractional". l-am intrebat de ce au venit asa "undercover" (exact cuvantul in engleza) si spre stupoarea noastra ne-a replicat ca nu e deloc "undercover" (din nou in engleza, pronuntie relativ corecta) dar asa se procedeaza in situatii de genul asta (5 AM, doi insi cu masina in parc, necunoscuti etc). ii spunem ca doar faceam poze, ne intreaba unde am terminat liceul, ce muncim, raspundem si plecam salutandu-ne jovial. am ramas siderati (la modul placut) de atitudinea lor, intr-adevar m-am simtit "civilizat" si oarecum binedispus ca am dat la mine in oras peste asemenea politisti. o tulim catre casele noastre, ma apuc de scris pe blog…
Later Edit: Windows Live Writer ruleaza, niciodata nu mi-a iesit pozitionarea pozelor atat de bine pe blog, dar acum tot ce am facut a fost drag&drop+resize cu mouse-ul. partea un pic dubioasa e ca pozele nu au link, a trebuit sa le pun link manual (iar, 1 minut in live writer). am testat si toolurile de upload de la flickr (eu sunt utilizator nou al serviciului) si iar sunt uimit de cat de usor imi este acum. Pozele sunt facute cu un Canon S3 IS, toate in miscare/masina, mai putin ultimele doua. si nu sunt profi oricum 
{ 10 comments… read them below or add one }
ce usoara e tehnica in ziua de azi…
Se pare ca ti-a placut … in afara “calatoriei” prin Bucuresti .
Degeaba, cea mai buna poza e tot aia cu fereastra autobuzului, animata de un cap angelic 🙂
zona S.T.A.L.K.E.R :)) . nic picture
Ti-a cam tremurat mana ca piz*ele n-au iesit prea bine 😀
hmm… buzoian de’al meu 🙂
zona S.T.A.L.K.E.R. e si in buzau
salutare,
Mi’a placut mult http://www.flickr.com/photo_zoom.gne?id=1768329134&size=m&context=set-72157602731487661
– a VERY mysterious walk it seems. Cit de lunga a fost pina la urma expunerea? Si a trebuit sa prelucrezi un pic culorile in photoshop? Cum de n’a iesit aiurea pixelizarea?
Dpdv sentimental insa, am tiltat pe a doua poza care ai pus’o, cu toamna din Bucuresti. Atita ani de cind n’am mai vazut arcul de triumf! Vazind primele imagini am resimtit fara indoiala emotia lui Proust redescoperind Madeleinele. Totusi pare o diferenta de saturatzie intre primele doua poze: e din cauza obiectivului care reactioneaza diferit la zoom? Ai lasat intentionat pozele intr’o forma epurata, brutala? Te intreb pt ca n’am gasit EXIFurile pozelor. BTW, le’ai facut intr’un autofocus generic sau dibuind nitzel la reglaje?
M. Indigo
poza cu aleea e facuta de pe o terasa restaurant din capat, cu expunere 3.2 secunde si atat, nimic altceva. nici o prelucrare in fotosop sau la alte setari din aparat, din simplul motiv ca nu stiu 🙂 pozele sunt exact cum au iesit. pozele de la inceput erau facute in miscare.
i do own an old is s3 as well. it really rocks.
Cand am ajuns in America , nu stiam sa vorbesc engleza, dar viata mea sexuala era perfecta. Acum engleza mea e perfecta, dar viata mea sexuala e groaznica. Julio Iglesias