in tren – the comeback

by AvionarU on 5 December 2007

iar ploaie, incredibil cat de mult ma poate indispune acest fenoment. dupa cateva ore relaxante cu ai mei, ma reped la gara sa ma intorc in Bucuresti. iau bilet, ajung la peron si in 3 minute vine trenul. dubios, cu vreo 10 minute mai devreme, asa ca nu ma grabesc sa intru. pe linia alaturata o sageata de Iasi. remarc oarecum surprins ca multi din trenul meu se zgaiau insistent in directia aia, ma intorc, si ce vad: cea mai draguta controloare de pana acum, cizme cu toc cui, fusta scurta, camasa stramta. blonda. 35+ ani, dar era o MILF exact ca in "manual", dimensiuni de o imperfectiune sexy. pana si palaria aia CFR parea chic. ploua si mi-a fost sila sa scot aparatul, dar m-am uitat si eu impreuna cu restul hormonilor activi din trenul meu. si statea doamna numai in usa,in pozitii de "posing". sigur era constienta de toate privirile catre ea, si parea ca ii place :D.

ma rog, urc in vagon, curios de ce voi gasi de data asta. ghinion, e "full house". o doamna stearsa, un domn gen "liderul" din trenul trecut, dar un pic mai educat, un pusti de aproximativ 18 ani si unul undeva intre 25 si 30 ani. din nou, o nota contrastanta evidenta intrei ei si mine. doamna era numai cu telefonul in ureche (simt ca innebunesc), are probleme cu copiii, unele destul de grave. imi explic atunci impresia care mi-o facusem. o femeie plina de griji, cu probleme relative pe toate planurile, imbracata sters pentru ca nu isi mai permite sa se gandeasca si la ea, grijile brazdate pe un chip cu trasaturi echilibrate si tot asa. pare relativ comunicativa, dar are o privire tematoare. si pe singurul scaun liber trona un…casetofon. mi s-a taiat instant cand am vazut ca doi dintre ei se munceau cu niste baterii, deja prevedeam un drum de o ora jumate in care ma voi actualiza la zi cu lumea manelelor si cele mai de succes compilatii…

din fericire insa, se hotarasc de comun acord ca bateriile vor dura mai mult daca raman doar cu radio, asa ca sunt recompensat cu radio 21 si kiss fm tot drumul.

oamenii mult mai comunicativi, se incinge discutia. pustiul e cel mai vorbaret. lucreaza ca muncitor necalificat la sapat santuri prin Bucuresti, sta in baraci in Giulesti pe undeva. ascultam interesat. are 18 ani, s-a lasat de scoala ca nu a avut posibilitati, are doar 10 clase. ar vrea sa se inscrie la seral cand mai face rost de bani. in lumina de un galben bolnav din compartiment fata lui ma ducea cu gandul la cartile citite avand subiecte asemenatoare si am simtit un nod in gat, gandindu-ma la cat de importante sunt posibilitatile familiei in viata. gandirea mea generala e ca viitorul ti-l faci singur, insa ascultandu-l pe el, incepeam sa imi pun niste semne de intrebare. celalalt tanar e dulgher, tot asa pe santiere, iar cel mai batran e mai "intelectual". se discuta despre wrestling, John Cena si Undertaker si raman trasnit de puterea de penetrare a televiziunii, apoi se trece la subiecte mai elevate, gen drumuri in viata. pustiul ma distreaza (o distractie trista insa…) povestind cum percepe el Bucurestiul, cum sta linistit in banca lui sa nu pateasca ceva, cum mai fura cabluri de cupru de la linii vechi din pamant cand le gaseste, ca nu iese in bar sa nu isi ia bataie. regulile sunt simple in lumea lui.

ajungem la capitolul pensii private. am vazut cu ocazia asta cat de in urma suntem ca natie. desi aveam impresia ca toti sunt super inundati de chestia asta, se pare ca e doar ceva valabil in jurul meu. cei din compartiment erau in principiu impotriva pensiei, o percepeau ca pe bani dati in plus pe langa ce le lua statul, erau foarte sceptici ca mai primesc ceva peste 20 de ani si tot asa. le-am explicat cat de simplu am putut care e treaba si au parut ca inteleg. am fost impresionat de atentia cu care ma ascultau, dovada ca erau deschisi catre comunicare si idei noi, dar pur si simplu nu stiau/aveau de unde sa ia informatiile. romania tara agrara, dar chiar la atata lipsa de informare nu ma asteptam.

am ramas impresionat de contactul activ pe care l-am avut cu o lume din care nu fac parte si cu care ma intalnesc rar in viata si multe chestii m-au pus pe ganduri. dovada ca nu tot ce vedem in jurul nostru zi de zi reprezinta un etalon al realitatii…

in tren, acasa, life

{ 6 comments… read them below or add one }

1 BlindGirl December 8, 2007 at 4:17 am

eu am dat peste inversul lu’ tanti aia a ta, care isi crea singura problemele si peste niste oameni ce aveau de toate s calatorea la clasa a-2a… cred ca tocmai de aia imi place trenul, intalnesti o lume extrem de colorata, de toate felurile. http://blind-girl.blogspot.com/2007/11/grea-i-viata-grea-i-viata.html

Reply

2 ipo December 9, 2007 at 2:10 pm

vrei sa spui o tara RURALA. nu e neaparat ca cei de la tara sa faca agricultura, pot lucra in orase ca navetisti si ca mesteri in italia.
orisicum, imi place directia ta. scrie mai des despre lucrurile astea si cu mai multa atentie. nu vreau sa devin spammer :p
dar chiar ai un anumit talent, desi esti intr-un domeniu complet lipsit de sperante :scriitoresti”.
nu e de neglijat ca marea parte a tarii asteia e “blue collar” nu sta intr-un birou. care btw nu e o calitate sqn.

Reply

3 aurache December 13, 2007 at 7:59 pm

Pensii Private: este normal ca oamenii sa fie sceptici.
Nimic din istoria Romaniei ultimilor 70 de ani nu te face sa privesti prea increzator in promisiunile garantate de stat.
De la Reforma Agrara si pina astazi, a functionat constant doar bancul cu statuia – statu’ ia tot!- asa ca oamenii astia care desi nu sint prea instruiti, au totusi un minim instinct de conservare, acel “street smarts”, percep aceste pensii private ca pe inca o mina bagat adinc in buzunarul lor.
Daca la tot ghiveciul asta adaugi si ingrediente mai recente, gen tzepele SAFI sau FNI, ce se mai poate spune?
Cind Romania se va afla la capatul a 20 de ani de continuu boom economic -cind si daca…- intr-adevar ar fi o dovada de inapoiere sa nu te increzi in niste astfel de investitii. Pina atunci insa, este o marja enorma de risc.

Reply

4 Robintel December 15, 2007 at 1:40 pm

πŸ™‚ Legat de tanti controlor: numele ei este: “strategie de marketing”! :)):)):))

Reply

5 spaz December 17, 2007 at 6:29 am

OMFG! Oare pe liniile de transport in comun cand baga d’astea?

Reply

6 JLM January 12, 2008 at 12:01 am

btw … pe acea tanti o cheama Crina, e casatorita dar cu un spirit al aventurii ceva iesit din comun.. pentru a nu crea impresia de bravura ma voi rezuma la a va spune ca am mers de 4 ori cu trenul cu ea, evident in cabina conductorului pentru a putea fuma (in sageata ca si in celelalte trenuri fumatul este interzis).. E o scumpa de femeie si da, tine foarte mult la cum arata … Sta undeva in zona Paun pentru cei care sunt neaparat dornici sa stie in ce parte a Iasului sta…
Oricum femeia stie sa faca timpul sa zboare … e o femeie super…

Reply

Leave a Comment

Previous post:

Next post: