in tren 1+2

by AvionarU on 4 February 2008

   eh, de data asta nu am prea mult de scris…totul a fost nesperat de…bine!

   am plecat vineri din Gara de Nord. din cauza grevei, era mai goala ca de obicei. si totul a decurs relativ normal. si ca fapt divers am mers cu o…sageata albastra, iar spre surprinderea mea controloarea vagonului era chiar EA, cea mai simpatica femeie din personalul CFR, la care balea un peron intreg acu vreo 2 luni. am si conversat un pic, tare draguta, cu un usor accent moldovenesc, aceeasi tinuta ca si atunci, ba chiar si aceleasi cizme cui si aceeasi ciorapi cu nuanta de efect :) .

   nu am mai mers de mult cu o sageata si am remarcat ca lucrurile s-au schimbat, mai ales in bine. cel mai mult am fost incantat de faptul ca au scos clasa 1, care pe sageata era identica la conditii cu clasa 2, dar la pret diferit. urmatorul lucru care m-a surprins a fost repozitionarea scaunelor. chiar aveam o caruta de loc, si nu sunt mic. nu numai ca nu ma dureau genunchii, dar puteam intinde lejer si picioarele. mai lipsea o masuta detasabila pe spatarul din fata si puteam zice ca stau in avion.

   langa mine o batranica de la tara, infofolita si mare, m-am speriat initial ca nu vom avea loc amandoi calumea, insa ne-am descurcat. tare simpatica, in simplitatea ei. mi-a povestit scurt cum au gresit ele trenul prima data si s-au suit intr-unul de Craiova (mai era cu o prietena/ruda/vecina) apoi m-a lasat in pace, desi se uita cam speriata la telefonul meu care tot bazaia si la revista plina de poze si cuvinte necunoscute.

   e tren de Iasi, din nou, dar lucrurile se prezinta mult mai bine. am zambit usor cand tot zumzaitul ala caracteristic din vagoanele comune avea amprenta accentului zonal, apoi am deschis CHIP-ul cumparat din plictiseala din gara. ocazional, cand mai rumeg informatiile, ridic ochii usor deasupra revistei si remarc ce se mai intampla in jurul meu. doua scaune mai in fata, o respiratie ingrijorator de accelerata imi atrage atentia. e doar un batranel in putere care urca un scaun de lemn artizanal in compartimentul de bagaje. imbracat decent, rosu la fata si cu ochii injectati. se aseaza pe scaunul sau. se tine usor de umarul stang si nush de ce toate semnalele indica un mic preinfarct. dar poate sunt eu paranoic, doamne fereste sa am dreptate.

   mai in stanga mea o alta pensionara. imbracata cochet, cu bijuterii vechi din aur aranjate cu gust. cercei cu o boaba mare de aur decorata si un carlig de agatat, doua inele complicate ca model, lucraturi ce tradeaza o varsta de aproximativ 65 de ani, un ceas Pobeda (sau ceva de genul asta) care iar arata nesperat de bine. imi aduce aminte de bunica din partea mamei, unde mi-am petrecut N vacante de vara in timpul copilariei. devin usor melancolic. seamana foarte bine, cel putin mintea mea recunoaste elementele prin care am retinut-o pe bunica mea. am un scurt flashback de amintiri- casa mare, bibliotecile imense pe care le devoram pe prispa (bunicii erau profesori amandoi), bicicleta pe care am rupt-o de vreo 3 ori sarind santzuri, bucataria de vara, curtea imensa plina de cuie batute in orice lemn (era o manie de-a mea), jucarii multe…sunt trezit brusc la realitate de un miros intepator de mezel cu branza: cea din dreapta mea s-a apucat sa manance un sandwich si din bun simt (sau altceva) s-a intors cu juma’  de spate la mine. eh, asta e, nu ma deranja.

   revin cu coada ochiului la doamna cocheta. face rebus. trece destul de greu de unul intitulat "Iarna", apoi ajunge la unul cu titlu de opera literara (am uitat de vineri pana acum) pe care il face aproape instant. era clara treaba, era exact genul de pensionar care impune respect si pt care as ceda orice loc oriunde :) .

   ma afund din nou in revista, citind cu interes un articol despre debugging de BSOD-uri, despre kernelul de windows si altele. surprinzator, am gasit mai multe articole bune, desi ultima oara cand am cumparat revista, mi s-a parut foarte proasta.

   in spatele meu, pe diagonala, doua fete chicotesc si asculta ceva la un telefon, impartind bineinteles o pereche de casti. ma uit atent la ele, ni se intersecteaza privirile pt cateva secunde. tupeu vizibil pe ele, dar ma uit drept in ochii uneia dintre ele pana ii lasa in jos inrosita toata. erau dragute si cam atat.

   timpul trece fara sa imi dau seama, poate din cauza ca nu ma mai simteam stresat de conditiile de calatorie. undeva mai departe o femeie rupe telefonul in doua (muie Orange si Cosmote) si cred ca a zis fiecaruia cu care a vorbit ca o sa ia un taxi de la gara sa se duca acasa ca si-ar putea permite. o asteapta niste copii, simt sentimentul matern chiar si de la 10-15 metri. in alta zona, 3 baietasi stau atarnati de o bara si freaca un telefon. in liniste insa. mai arunc un ochi la controloare, memorez indicativul trenului si cobor. am ajuns acasa :) .

   acum la intoarcere stau si scriu asta. din nou intercity, dar d-ala cu "bou-vagoane". nu este aglomerat, chiar sunt locuri libere destule, asa ca imi gasesc o masa si desfac laptopul. acum parca e altceva, sa stau fara sa ma futa cineva la icre, fara sa se uite in monitor. stau si ma gandesc ce aiurea mi se parea cand ii vedeam pe altii in gramada cu laptopurile afisate in mod ostentativ, insa cei 4 care mai folosesc asa ceva acum nu imi trezesc nici o reactie adversa. stau in banca loc fara arfe si isi vad de ce e pe LCD-urile lor. o fata de nivel fizic mediu (sunt porc, stiu) imi atrage atentia prin adidasi nike "glamour" si geanta de voiaj Louis Vuiton. nu m-am uitat atent, dar dupa ce botic suparat are, cred ca sunt originale. acum voi porni wireless-u sa ma distrez un pic. sunt la Ploiesti…sper sa nu se ocupe locurile, ca sunetul sinelor si leganatul usor al garniturii parca ma inspira sa scriu…

in tren, life, acasa

{ 3 comments… read them below or add one }

1 ps February 4, 2008 at 3:44 pm

nu te-ai indurat sa-i faci o poza controloarei?

Reply

2 AvionarU February 4, 2008 at 3:51 pm

nu mai aveam cu ce de data asta 🙂

Reply

3 val February 5, 2008 at 10:27 pm

Imi plac la nebunie posturile tale “in tren” – foarte multa culoare locala (pe care o recunosc din teren…) si daca mi se permit accente de comentariu literar, te-ai fi potrivit foarte bine in proza interbelica 😀

ti-au scapat vreo 2 litere gresite – ceea ce parca n-am mai vazut pana acum 🙂

fyi: fata ceea, daca ar fi avut LV original, nu mergea ea cu trenul, fie el si sageata; oricum, pana si lumea “buna” e plina de fake-uri, deci… no problem 😉

Reply

Leave a Comment

Previous post:

Next post: