Ce am invatat de la femei – partea 1

by AvionarU on 21 November 2010

   Da, a trecut foarte mult timp de cand am scris ceva aici. Poate prea mult. Motivul major a fost ca toata energia mea emotionala a fost investita/uscata/pierduta de…cineva. Pur si simplu am avut o viata care a tras din mine tot ce aveam, inclusiv inspiratia de a scrie aici, in stilul in care imi place mie…adica sa pornesc cu o idee in cap si sa las degetele sa alerge pe tastatura fara oprire.

   De mult ma gandeam la cate chestii as putea scrie, vine un moment in viata in care tragi o linie si te gandesti la ce ai gresit, la ce ai facut bine, la ce ai facut prea bine, prea mult. Iti pui intrebari, pui la indoiala niste principii pe care le credeai de capatai.

   Din nefericire, am senzatia neplacuta ca m-am impietrit foarte mult, ca nu mai simt cum simteam inainte, ca sunt mai rau…

   Am fost la deschiderea Biavatti recent. Multa lume, multe fete. Foarte frumoase, impecabile fizic. Am plecat totusi scarbit de prostitutia high class, aproape cu o senzatie de voma. Radeam de mine oarecum, eu, spaima cluburilor din UE, miezul fitzelor cum mai rad prietenii mei de mine, am ajuns sa ma reintorc la origini. Sa nu mai suport nici macar mediul asta fals, plastifiat, perfect pe dinafara. Originile insemnand normalitatea. Stabilitatea. Recunosc ca am avut si norocul/sansa/whatever sa am langa mine femei frumoase, deci sunt oarecum imun la tentatiile zilei prin oras. Si ma gandeam ca…

   De la A. am invatat foarte multe. Practic am crescut cu ea, impreuna. De la 18 ani. Singuri prin Bucuresti. Fara banii pe care ii avem acum, fara masini, fara case. Practic nu imi aduc aminte sa ne fi certat decat o data, pana in momentul despartirii cand a fost show…ani de zile de amintiri. Ani de zile care m-au transformat dintr-un copil educat bine intr-un barbat tanar cu niste mici avantaje fata de turma. Ani de zile in care am dat amandoi, tot. Am luptat impreuna. Am inceput sa muncim impreuna de jos, ca sa nu stam pe banii parintilor. Prima noastra vacanta de vara din anul 1 a fost intr-un camin plin de gandaci, unde plecam la baie cu colacul de WC din camera. Distractia noastra maxima era o pizza la Ines la obor sau niste bomboane de la supermarket.  Erau zile cand mancam impreuna cartofi prajiti cu oua gatiti pe resou pe hol…si atat. Spre final, faceam vacante exotice impreuna pt distractie.Totul pentru ca am vrut sa reusim impreuna. Da, nu ne-am dus acasa la parinti. Am fost impreuna din a doua noaptea dupa ce ne cunoscusem si am dormit impreuna in acelasi pat aproape toate noptile pana in momentul despartirii. Am trecut impreuna prin episoade pe care altii nici nu le viseaza. In vara respectiva am facut amandoi o greseala. A fost nevoie de un avort. Doi copii de mana prin Bucuresti cautand solutii. Fara bani de la tata, fara clasica “Ia de-aci 300 de euro si du-te si rezolva”. Atunci am simtit intr-adevar ca o parte din mine se maturizeaza intr-un mod accelerat. Si acum mi se strange inima cand trec pe soseaua Pantelimon, pe langa spital. E groaznic sa mergi cu o femeie gravida care vomita pe fiecare pom. Am fost alaturi, am trecut impreuna peste. Si inca sunt mandru de mine pentru cum am procedat atunci. Dupa ce a terminat procedura, am stat langa ea. I-am zis ca plec pana la baie, dar de fapt am plans cateva minute linistit pe hol inainte sa ma intorc sa o mangai iar, sa uite de durere. Ea nu stie asta, dar poate o sa afle acum ca stiu ca inca citeste. Apoi in camin, cand pregatea masa, a cazut secerata jos, din senin. Cu salvarea iar la Pantelimon, operatie de urgenta. Am crezut ca o sa mi se rupa pieptul de durere cand am auzit tipetele din sala de operatie si avea geamul catre strada…dar impreuna am trecut peste. Am invatat ce inseamna devotament, responsabilitate, respect pentru celalalt intr-un cuplu. Am trecut amandoi prin toate etapele carierei. Eu lucram intr-o florarie, ea contabila la Chicken Staff. Apoi eu in casele de schimb de pe Calea Mosilor, ea la Best Computers Obor la credite…impreuna. Chiar si in pat pot spune ca am invatat impreuna multe. Amandoi cu o minte deschisa, pe aceeasi lungime de unda…mai tarziu mi-am dat seama ca fata de ce vad in jur, eu sunt un norocos. Acum eu sunt cat de cat ok in IT, ea e analist economic in BNR. Da, am si acum prieteni care isi aduc aminte de noi si se intreaba ce a putut rupe un cuplu atat de solid. Eh, am vrut lucruri diferite. Am considerat ca eram prea tanar pentru niste responsabilitati pe care ea le voia la varsta aia, desi imi doream totul impreuna cu ea, mai tarziu. Am invatat si asta. Plus, o lectie de valoare maxima – locuitul impreuna, intai in camin, apoi cu chirie. La 22 de ani (parca), deja avusesem prima experienta de “familie”…

 

   De la alta A. am invatat ce inseamna pasiunea sangelui “tanar”. Eu fiind obisnuit cu partenere egale sau mai mari ca mine in varsta, am invatat de la o femeie mai mica decat mine ca in anumite cazuri e bine sa accepti niste lucruri oarecum stupide/ilogice. Nu, nu trebuie sa le intelegi ca barbat, ci ca trebuie sa le accepti asa cum sunt. Fara nervi, fara ironii. Pe masura ce intelegeam mai mult despre "femei”, cu atat mai mult imi dadeam seama ca sunt un nestiutor. Si acum rad in sinea mea cand ma gandesc cati barbati am auzit mandrindu-se ca rup norma la femei, ca ce fac cu ele in pat etc. Mi se par jalnici. Un gentleman nu spune niciodata ce face in asternut cu o femeie. Cei care povestesc de-astea la “o bere” cu prietenii sunt niste frustrati. N-au inteles nimic cu adevarat despre sexul opus. Eh, in relatia asta am invatat multe…dar nu despre relatii in sine, ci despre ce inseamna o femeie. In totalitatea ei, cu fixurile ei, complexele ei, minunile ei, copilariile ei. Am invatat sa ma bucur de una luand totul “la pachet”, fara stresuri inutile. Am invatat sa vorbesc mai bland, sa accept ca logica mea nu e identica cu logica ei, sa mai las de la mine. Am invatat ca o femeie tanara are nevoie de aprecierea celor din jur, dar mai ales de cea a barbatului de langa ea.

  

   De la M. am invatat ce inseamna sa ai norocul sa fi cu o femeie care si intr-o zi proasta e mai matura decat tine. Am invatat ca nu intotdeauna barbatul trebuie sa fie “la carma” intr-un cuplu. Ca uneori nu iti cad epoletii daca mai faci si cum zice femeia de langa tine, chiar daca tie pe moment ti se pare o prostie. Si chiar daca e, cat timp nu sunt efecte dezastruoase, e ok sa accepti, pentru efecte benefice pe termen mai lung. Am invatat sa discut de la egal la egal cu cineva superior mie. Recunosc, am un defect aici, uneori mai vorbesc pe un ton nepotrivit, dar o fac neintentionat. Am invatat sa apreciez o femeie independenta 100% fara sa ma simt complexat de puterea ei. Am invatat sa vad in mine niste dorinte pe care le ignoram.

 

   De la inca o A. (da, stiu, intamplarea a facut ca multe prietene sa aiba nume cu A Smile ) am invatat despre sexualitate asa cum nu imi imaginam vreodata ca voi putea. Nu aveam nici un fel de problema nici inainte, insa e vorba aia…intotdeauna e loc de mai bine. Niciodata nu mi-a placut monotonia la capitolul asta, insa aici pot spune ca intr-adevar am plecat cu niste lucruri pretioase din relatie. Am invatat sa fiu si mai atent la nevoile fizice ale unei femei, am invatat ca “butonul potrivit” se cauta cu rabdare, tandrete, deschidere si un zambet. Ca niste vorbe delicate atent alese printre saruturi pot face minuni. Am invatat ca niciodata nu e bine in pat sa iti urmaresti “interesul” si m-am prins de faptul ca daca ai norocul ca si ea sa fie orientata catre placerea ta, pot iesi lucruri pe care multi nu le fac nici dupa 20 de ani de “experienta”. Am invatat ca nu exista limite, decat cele impuse de comun acord. Si am invatat sa fiu spontan de-a dreptul.

 

[Continuare – partea a 2-a]

{ 1 comment… read it below or add one }

1 baixinho April 29, 2011 at 3:28 am

“I-am zis ca plec pana la baie, dar de fapt am plans cateva minute linistit pe hol inainte sa ma intorc sa o mangai iar, sa uite de durere. EA NU STIE ASTA”. s-o crezi tu. te-a simţit imediat. mai ales dacă te-ai uitat în ochii ei. orice om normal are ochii roşii după ce a plâns.

interesante experienţe. îmi permit să-ţi spun o povaţă (că nu este sfat) de la cel mai bun prieten al meu. mi-a spus “jijică, ea are nevoie să o protejezi (s-a referit la modul general, nu la ceva concret, să o apăr de bagabonţi :d ) nu să faci pe spiritualul sau să îi plângi de milă”.

altfel, sănătate maximă.

2G

Reply

{ 1 trackback }

Leave a Comment

Previous post:

Next post: