Fratii nostri (sau cum am ajuns eu prin Chisinau din nimic)

   Cu putina vreme in urma, intr-o noapte tarzie, m-am trezit din somn sa fac cele lumesti. Cu ochii pe jumatate lipiti, remarc ca cineva foarte drag mie imi scrisese ceva pe messenger. Lasand detaliile private la o parte, ideea era “vino”…in alta tara, repede. Asa ca am mai stat vreo ora in pat sa ma trezesc de tot, apoi m-am documentat un pic despre destinatie vreo 15 minute (hoteluri, taxiuri, harta etc), iar la 5 dimineata goneam spre birou, in cautarea pasaportului pierdut. M-a oprit politia, test de alcolemie, m-au intrebat daca ma deranjeaza, le-am zis ca nu, am suflat, am gasit ce cautam iar la 7:30 rugam gramada de oameni sa ma lase in fata cozii la aeroport, ca pierdeam avionul Air Moldova catre KIV (Chisinau International Airport)

   Zis si facut, am intarziat o ora la decolare din cauza unei erori a turnului de control. Avion mic, cu elice, o singura stewardesa amabila si zambitoare, cativa americani galagiosi, 3 moldovence fitzoase si imbracate ca niste paparude…si eu. Zborul dureaza o ora, iar aeroportul din Chisinau este versiunea la scara 1/2 a Otopeniului. Primul lucru remarcat a fost uniforma Politiei, e foarte…sovietica si au niste chipiuri chiar amuzante (la fel ca si majoritatea masinilor lor, Lada). Ma indrept catre un chiosc din aeroport unde vanzatoarea gavareste pa ruski cu inca o doamna, astept cuminte, cumpar o cartela Orange de aproximativ 4 euro si sun. Soc. Mai vorbesc un pic. Socul continua. Nu-I nimic. Apoi socul meu…raman fara credit…telefonia mobila la ei e f raspandita, dar mult mai scumpa decat la noi. Au wireless moca in aeroport, un plus mare fata de noi. Ies la o tigara si raman usor blocat…ma simt ca intr-o statiune montana, aeroportul e cocotat pe un deal si raspandite pe celelalte coline se vede ceea ce eu cred ca este orasul. Taxiuri pauza, cateva. Nu au toate tarife afisate. Nici unul nu are aparat. Un nene ma abordeaza in rusa, intrebandu-ma daca vreau taxi. Dulcele grai moldovenesc se amesteca pitoresc cu necioplita rusa, eu stau si vorbesc la telefon intr-o romana “curata” si atrag priviri.

   Intr-un final iau un maxi taxi catre oras, ma asez la geam. Am aflat ca maxi-taxi e modul cel mai eficient de deplasare. Costa 3 lei biletul (aproximativ 80 de bani romanesti), conduc de-a dreptul groaznic, sunt incomode, dar ajung la destinatie. Ma uit pe geam si primul cuvant care imi trece prin cap este…”rarefiat”. Chisinaul e un oras foarte mic, similar cu cele de provincie la noi, cu trafic destul de lejer conform standardelor bucurestene. Nu prea au reclame electronice/luminoase, mai mult bannere. Vad intre aeroport si oras cateva branduri cunoscute: Petrom, Mitsubishi si…niste bannere cu citate gen “dragoste de familie sta la baza dragostei de tara”. Au destul de multe chestii de genul asta, mi s-a parut neasteptat si dragut, noi suntem deja prea blazati pentru de-astea.

   Dupa scurt timp ajungem in oras. Drumurile sunt mai proaste ca la noi, mai ales acum dupa zapada. Ma orientez rapid dupa harta pe care am fotografiat-o in memorie noaptea trecuta, imi dau seama ca trecem relativ prin centrul orasului. Orasul e cenusiu, lipsesc culorile si arata exact ca un oras romanesc prin anii 1990-1995. Parcul auto e in general invechit, dar nu pot sa ii condamn, avand in vedere economia si starea infrastructurii. Din nou, remarc lipsa reclamelor luminoase in favoarea bannerelor. Exchange-uri la toate colturile, la fel si chioscuri de cartele telefonice mobile. Pe majoritatea scrie in romana sau bilingv, pe mai putine doar in rusa. Remarc ca nu adopta “englezismele” ca noi, ci le transcriu fonetic si le “romanizeaza”. Cateva reclame la banci locale, arate destul de trist. Un BCR (dap, ala romanesc). In loc de garantie e “gaj”, in loc de “inchiriere” e “arenda” si tot asa. Inteleg perfect despre ce e vorba, dar zambesc usor in sinea mea la vederea acestor cuvinte.

   Opa, uite si niste autobuze. Sunt de-o varsta cu mine probabil, inteleg de ce maxi-taxi-urile au monopol.

   Doua lucrurile le mai remarc rapid cand cobor din maxi taxi: faptul ca oamenii sunt imbracati destul de “cenusiu”, dar totusi stau de vorba si rad zgomotos pe la colturi la cate un ceai, nu prea merg asa ca romanii, incruntati si cu capul in jos. Interesant. Al doilea lucru e zgomotul de fond pe trotuare…de tocuri. Erau temperaturi negative, noroi , gropi si gheata pe jos, dar majoritatea femeilor, indiferent de varsta, poarta tocuri. Cu cat mai tinere, cu atat mai lungi/subtiri…stiam ca asta e moda la ei, dar nu inseamna ca nu mi s-a parut stupid, mai ales ca prin dezastrul de pe jos unele din ele de-abia se miscau saracele, ca niste ratuste. Femei frumoase. Recunosc o anumita privire, cunoscuta mie de la acea persoana draga care ma chemase. Patrunzatoare, profunda, calda. Chiar si in statie, doua fete dragute se uita la mine cu aceeasi ochi. Interesant. Pacat ca gandul meu e catre altcineva…incep sa ma simt prost in statie, am pe geanta eticheta aia adeziva din aeroport si cam ies din “peisaj”, mai ales prin stilul vestimentar. Daca moldovencele au atu-uri naturale pe care le pun in valoare (in general excesiv/spre indecent), barbatii moldoveni par similari “cocalarilor” de la noi. Nu e o generalizare, e doar impresia pe care o am aruncand ochii in jur in timp ce trag cu sete din ultima tigara romaneasca pe care o mai am. Cuplurile par dezechilibrate. Ele aranjate, machiate, tocuri, blanuri, ei pantofi dubiosi, blugi de cocalar, haine ciudate, fake-uri D&G, BOSS. Din nou…interesant. Am senzatia ca merita mai mult (femeile), dar cum eu sunt outsider-ul, ma feresc sa imi cimentez impresia, de-abia am ajuns aici…

   Incep sa ma simt usor incomfortabil datorita privirilor unora din statie, noroc ca suna telefonul si sunt “preluat” catre destinatia finala. O suburbie a Chisinaului, gen Voluntari la noi. Aer curat, doar cateva masini intalnite pe drum si liniste. Si in oras am remarcat asta…multa liniste, de-aici si impresia de “statiune”. Ghicesc uitandu-ma prin jur multe locuri cu potential de afaceri, dar si saracia generala. Andy’s Pizza…singurii cu livrare acasa din ce mi s-a zis. O singura cladire de birouri din sticla, moderna, pe care troneaza tantos reclama la Avon, langa KPMG sau ceva de genul.

   Dupa socializarea de rigoare, insotita de o masa interesanta si buna la gust (sarmale triunghiulare ), a venit vremea alcoolului si a discutiilor serioase. Ma pun la curent cu situatia zonei si nu inteleg cum de o fasie de pamant si-asa mica poate fi divizata (Transnistria, gagauzii). Trec prin istorie, economie, politica si o bautura tare din miere, sampanie si vin. Oh, si mai sunt si nedormit. Nu exista absolut nici o problema de comunicare la cote normale, ma simt ca la bunica mea, in Bacau. Ocazional toti mai remarcam diferente subtile sau amuzante de limbaj.  Deja e bine, insa respectivul rachiu de miere (?!) imi cam da gauri in stomac, asa ca decid sa il sting cu sampania si niste salate traditionale bune. Mersi mama & tata ca au investit atat in educatia mea, am facut fata cu brio la orice tema de discutie. Interesant din nou, senzatia ca sunt intr-o tara straina dispare incetul cu incetul…

   Un amanunt interesant legat de taxiuri…au tarife variabile. Chiar si cand suni la dispecerat – trebuie sa spui traseul cursei si ti se comunica pretul. Aceeasi cursa, la aceeasi ora in zile diferite, a avut diferenta de 30-50%. Trebuie sa negociezi. Ciudatel sistemul, dar pare sa mearga.

   Preturi usor mai mici fata de ale noastre, dar nu ceva de speriat. Mancarea cam in aceeasi zona de pret, insa la lucrurile taxable/accizabile se vede clar ca sunt in afara UE. Tigarile de aproape 3 ori mai ieftine, alcoolul aproape gratis, bezina in jur de 3.4 RON/litru si tot asa. Faimoasele bomboane Bucuria sunt si ele f ieftine fata de preturile cu care sunt vandute in Bucuresti (da, am adus 1+ kg, s-au terminat, ktnx ).

   Ca obiective de vizitat, mai ales seara…slabut. Centrul orasului e ocupat de un parc mare si frumusel (din ce am vazut de pe trotuar), majoritatea cladirilor administrative sunt grupate pe un bulevard principal (Stefan Cel Mare…e simbolul lor national si pare…unicul…e peste tot, pe toate bancnotele etc), am vazut locul “revolutiei”, acum e un gard de tabla de 3 metri in jurul Parlamentului. Iluminat public destul de prost spre inexistent (cred ca e curentul scump sau ceva, nu imi explic asta). Am nimerit intr-o seara prin Malina Cocktail House, bar/lounge/club rusesc (majoritatea localurilor se inchid pe la 11-12). Meniu in rusa, tot tacamul. Noroc ca “Long Island Ice tea” e universal. Aci barbatii erau mai hipsteri/metrosexuali, majoritatea rusi tineri cu bani, imbracati si frezati la indigo, stilul Arsenie/Dan Balan. Localul arata foarte bine. Cocktailul meu costa in jur de 30 RON, mi se pare mediu spre scump (eram totusi in miezu miezului, la Sun City Mall), insa m-am linistit cand am vazut ca mi-aduce cocktailul intr-un pahar sonda de aproape 500 ML . Toate bune si frumoase, muzica moderna. Ma cam speriasem, ca la ei prin locurile publice vesnic auzi o melodie populara de la “Radio Noroc”. Da, am auzit si manele prin Piata Centrala, dar doar intr-un loc. E ceva gen Obor la noi, hainele sunt bunicele si destul de ieftine fata de locatiile similare de la noi. Multe lucruri imblanite, la ei se poarta (mi-am luat, e misto, tine de cald, ktnx), multe lucruri kitchoase. Multe toalete publice, de tip turcesc, cam jegoase, dar iti faci treaba. Mizerie si amestecatura de rusa/romana. Piata Obor de-acu 5 ani.

   Un lucru important demn de mentionat e ca nu mi s-a parut un oras periculos pentru un roman (bine, definitia mea de “periculos”), cu romana te descurci aproape peste tot desi multi ridica o spranceana cand aud “limba mama”, e totul in regula. M-am simtit transportat in timp, acum 15 ani, intr-o Romanie cu un amestec ciudat lingvistic. Se vede ca vin dintr-un comunism recent care i-a infranat si incearca sa ajunga restul lumii din urma, sarind niste etape. Orasul e contrastant, pitoresc, linistit, oamenii sunt cenusii pe dinafara dar interesanti si sociabili. Mi-a placut per ansamblu si sper sa ajung si in anotimpuri mai prietenoase, sa vad si eu faimoasa verdeata de primavara/vara, ca am inteles ca e mai frumos atunci.

   Ca alte informatii utile, cartele puteti reincarca la o gramada de automate cu touch-screen (retelele lor sunt MoldCell si Orange MD), la taxi trebuie sa negociati inainte (pret similar cu ale noastre), la maxi taxi trebuie sa cascati ochii si sa spuneti unde vreti sa coborati, regulile de circulatie sunt similare, politia e inexistenta aparent, nu va luati de femei (care par) insotite, nu va dati in stamba. Hotel Cosmos pare cel mai central din toate (Cateva), e relativ “comunist” in acceptiunea noastra dar decent, luati euro la voi ( mi s-a parut un curs ceva mai avantajos decat la ROL cand am calculat, desi se pot schimba si ROL oriunde), zambiti, spuneti “multumesc” sau “spasiba”, fiti civilizati si nu veti avea probleme ca romani, in vizita la fratii nostri de peste Prut

   La intoarcere am luat maxi taxi. Un drum de rahat, lung, obositor si incomod, la vama am avut probleme cu pasaportul (crede d-nul vames Ghenadie ca e fals si daca nu l-a mototolit si l-a studiat cu lupa la veioza de mi-a venit rau),la duty free vodka buna si f ieftina etc etc. Drumul pe asfalt e relativ usor, E85 pana la rondul de la Tisita, apoi dreapta, Barlad, Vama Albita, inca vreo 1h-2h si gata, Chisinau.