a trecut si asta. trist, dar nu suparat, pt ca am primit inca odata (daca mai era nevoie) confirmarea faptului ca “nu avem fatza de ei. si ca sa fim intelesi, cand folosesc pers. 2 plural ma refer la toate echipele romanesti, nu numai Steaua. de remarcat cateva chestii:
1. Steaua a mai scapat un pic de frica. nu de tot, dar e un progres. rezultatul s-a vazut – ocazii mai multe.
2. nivelul profesional al oaspetilor s-a vazut de la o posta. toti, incepand de la jucator si terminand cu presedintele, au evitat diplomatic sa faca aprecieri individuale sau de grup de genul “X a fost mai bun/Steaua e mai buna-proasta decat Y” etc .
3. lucru neintalnit pana acum, Jiji a aparut cu capul in jos, suparat si FOARTE COERENT. este cert faptul ca ultimele doo meciuri din CL l-au adus cu picioarele pe pamant, macar pt o perioada.
concluzia: fotbalul romanesc e inca departe de nivelul maxim european si mai e mult de tras, e de-abia inceputul unui drum lung si, sper eu, frumos. desi rezultatele sunt dureroase (pt mine ca stelist), gasesc puterea sa ma bucur de faptul ca Romania incepe drumul mentionat mai sus avand ca reprezentanta pe Steaua, si asta ar trebui sa conteze mai mult decat orice, pt toata lumea.