Un fel de.. taran in Spania

In sfarsit am ajuns in Frankfurt, ultima oprire inainte de Bucuresti. Dupa ce trag insetat 2 tzigari, il iau pe Animalu de maneca si plecam spre avion. Pe bilet poarta C7. Ma gandesc ca nu poate fi prea departe insa asteptarile ne-au fost inselate. Cred ca astia si-au batut joc de cursa , stiind ca e plina de romani si au mutat-o la exact ultima poarta dintr-o aripa extrema a aeroportului. Cred ca am merg cam 1 KM prin coridoare pana am gasit in sfarsit sala de asteptare.

Si bineinteles ca de aci a a inceput caterinca. Daca ma luai de oriunde din lume in orice moment si ma puneai legat la ochi in zona, puteam sa jur ca sunt cel putin 50 de romani care se intorc acasa din strainatate. Primul indiciu ca suntem la cursa de Bucuresti au fost…femeile…DAAA…in sfarsit mai vedea si ochiu nostru o buca romaneasca, o tzatza infipta bine in vant, etc. deja simteam miros de casa. Ca sa nu mai vorbesc de interminabilele discutii puerile intre grupuri si grupulete, care mureau sa isi comunice in gura mare tot felul de prostii.

Si incept sa mergem pe culoarul catre avion. Din nou tzeapa, nu e aeronava mica, e panarama de-aia cu 2x3randuri de scaune. Bineinteles ca la jumatea drumului ne-am blocat. Bineinteles ca undeva in fata unu se trezise sa faca ceva impotriva curentului si astfel juma de pasageri asteptau in caldurosul pasaj. In cele din urma intram. Locurile noastre erau chiar in capatul avionului asa ca am avut sansa sa studies toti ceilalti pasageri. Avem baietasi de bani gata, imbracati bine, arfe. Avem cocalari mai spalati. Avem pizdulici. Avem grupuri pestrite de batrani amestecati cu tineri…ahhhhh, eram sigur ca o sa fie o cursa interesanta.
Imediat caracterul “romanesc” s-a facut simtit, inca de la perioada de taxi a avionului. Galagie ceva de neimaginat, multe blitzuri performandu-mi retina si asa obosita, tipete de copil razgaiati. Pilotul anunta ca in timpul zborului luminile principale vor fi stinse din motive de siguranta si a rugat pasagerii sa foloseasca luminile individuale. In secunda doi toata lumea era cu mainile in aer butonand panourile. Intrebari stupide se auzeau de genu “nu e aer?”, “de ce ne plimbam atat” (in pizda ma-tii de proasta pilotul plimba avionu pe pista ca ii place lui, ca de-aia a invatat sa zboare…) si alte remarci in acelasi ton.
In fata mea o tanti. Care vrea “Fata” sa stea neaparat la geam (nu conteaza ca zburam noaptea), vrea sa stea si cu prietena ei de vorba si vrea si aer conditionat si nu mai stiu cate. Ma apuca disperarea. In dreapta mea un nene nu conteneste din fotografiat aeroportul. Prin geam. Cu blitzu pornit…va avea o surpriza cand o sa descarce pozele 
Alte chestii duboasa :
– juma de avion a avut nevoie la baie in primele 30 minute de drum. Like WTF? Ori s-au indopat oamenii cu bere si alte minuni din Germania pana au simtit ca plesneste vezica?
– am rugat-o pe tipa de pe rand cu noi sa se mute pe alta linie unde era o singura persoana si doua locuri libere. Primim rapspunsul “doar daca e cineva din grupul meu, altfel nu ma mut”. Raman un pic perplex de lipsa ei de logica, pt ca nici noi nu eram din grupul ei si totusi prefer sa stea inghesuita cu 2 animale ca noi in loc sa stam toti 3 linistiti sa ne vedem de treaba. Pt ca eram eu cel care ceruse un favor, m0am abtinut de la o demonstratie simpla a prostiei ei…
– lumea continua sa “curga” catre baie chiar in timp ce scriu acest post. Ala din fata mea si-a lasat scaunul pe spate provocand o indoire brusca a LCD—ului
– Alex s-a plictisit sa joace Bubble Trouble pe telefonul meu si ar vrea si el sa isi scoate laptopul, dar de-abia am eu loc. Ocazie cu care injur printer dinti pasagera din stanga noasta (saraca n-are nici o vina, dar nici nu a dus-o capul prea mult)
– cred ca astia care se duc la baie au inceput sa se repete.
– cocalarii m-au luat la ochi ca scriu pe laptop si par jmeker. Hai ca in avion nu m-am batut pana acum si ma simt un pic de Bruce Willis/Steven Segal in seara asta.
-taranii inca bazaie panourile cu lumini si aer conditionat. Parca totusi s-a mai potolit .
– una cu curu mare imi muta umarul din loc in drum spre baie. Scriu intr-o pozitie incomoda.
– aproape toata lumea cere doua sau mai multe pahare de bauturi simultan. Asta de langa noi ii da cu cola cu lamiae si gheata si ceai cu lamaie cald. Ale dreaq arfe ce fac din oameni.
– am senzatia ca sunt intr-o RATA plina de navetisti rurali. Futu-va in gura de tarani. Nici daca esti la prima iesire afara nu te comporti asta. Ce sa mai , se cunoaste ca avionul e romanesc (ca sa nu mai vorbim ca are si banda inregistrata in romana, deci e clar ca baietii de la Lufthansa stiu cu cine au de-aface  ).
– ma opresc din scris acum ca ma doare spatele de la pozitia incomoda in care stau si sa mor daca mai trec multi la baie incep sa le pun piedica. Postul va ajunge pe net imediat ce deshid laptopul langa o conexiune.

// un AvionarU in zbor…

l.e. short note: l-am pus de pe stick direct in post. l-am scris in avion in word si aveam cacatul de autocorrect default si mi-a stalcit niste cuvinte, unele le-am stalcit si eu ca nu puteam scrie normal cu ambele maini. poate il iau la corectat maine, acum sunt prea obosit.