gaming: FPS vs. MMORPG

datorita implicarii mele in anumite comunitati, imi trec periodic prin fata ochilor ultimele aparitii din domeniu. tot felul de jocuri si joculetze, unele trec neobservate, altele genereaza isterie in masa. problema e ca de cativa ani incoace nu mai am rabdare sa joc nimic cap coada. am incercat cu cateva titluri, dar desi ma descurc bine, ma plictisesc repede, le uit instalate pe hard si tot asa. nu stiu cand a venit transformarea asta, pana acu cativa ani jucam tot ce prindeam, terminam orice. in liceu si in primii ani prin Bucuresti jucam Counter-Strike la un nivel destul de mult peste medie. asta a fost “dragostea” mea, impreuna cu restul FPS-urilor de succes, pe care le-am terminat pe nerasuflate. da, sunt un fan infocat al FPS-urilor. acum insa toate ma lasa rece, Steam-ul rugineste uitat pe undeva, jocurile trec pe HDD-urile mele dar nu am chef sa instalez nici unul…

o sectiune care ma scarbeste profund si pe care nu am putut sa o suport niciodata e reprezentata de MMORPG-uri. nu sunt fan RPG nici asa in general, dar jocuri offline am mai jucat din cand in cand. in schimb astea online, moartea pasiunii.

intr-un FPS, actiunea este rapida, cu timp de raspuns mic. intotdeauna e un efect cand jucatorul ataca ceva. in general, rezultatele sunt direct influentate de “skillul” jucatorului in viata reala, de coordonarea perfecta intre ochi si maini.

la MMORPG-uri toata schema e in customizarea caracterului. atribute, skilluri, armura, arme, echipament ofera diverse combinatii calculate care dau anumite rezultate. tot gameplay-ul depinde de calculele din timpul “constructiei” si de itemurile gasite. ce e gresit aici? pai cu timpul, majoritatea jucatorilor MMO ajung niste maniaci ai calculelor de DOT (Damage over time). pt cei mai multi jucatori din acest mediu, asta e scopul principal, total diferit de cel intial, care presupunea un adevarat “role playing” si o imersiune intr-o lume virtuala.. MMO a ajuns un joc de management de date. desi alte parti din jocurile MMO au evoluat (grafica, animatii, sistemul de lupta a stagnat. toata implicarea jucatorilor de la inceputuri s-a pierdut in calcule matematice. s-a ajuns la un prag in care un jucator isi poate crea un combat-macro de serie, apoi se poate ridica de pe scaun, se poate kk linistit, isi poate face un sandvis sau poate pleca pana jos sa isi ia un suc in timp ce caracterul sau executa comenzile predefinite. factorul imprevizibil, care facea un joc atat de savuros, s-a pierdut in aceasta lume. in general castiga cine are DoT-ul mai mare, e o simpla comparatie de cifre.

nu mai zic de dezavantajele MMO-urilor. jucatori disperati, ahtiati dupa formulele de calcul si dupa asa zisul achievment (Damage Over Time cat mai mare), care nu viseaza decat itemuri, potiuni si atribute non-stop, care nu sunt in stare sa aiba o relatie/viata sociala decat cu cei care impartasesc aceeasi pasiune nebuna. care se intalnesc cu vechi prieteni prin oras dupa nush cat timp si nu pot gasi alt subiect de discutie decat ultimele schimbari in evolutia personajului din nush ce panarama de joc. treptat, majoritatea ajung izolati, incep sa se dedubleze in joc, sa isi faca prieteni in lumea virtuala. comanda “QUIT” care se da atat de usor intr-un FPS normal devine aproape imposibil de efectuat. tre sa iti duci caracterul nush unde, sa il asezi nush cum, daca mai dai peste ceva lupta sau item pe drum, gata, inca 15 minute de joc.

asa nu. lucrurile par sa se schimbe odata cu viziunile game-designerilor, care se pare ca au hotarat pigmentarea acestor MMORPG-uri cu elemente mai “fast paced” care sa impiedice plafonarea jocului pe o foaie de hartie cu cifre. un exemplu este Tabula Rasa, proiect pe care il urmaresc cu interes de ceva vreme. pentru ca m-am saturat de WOW, Anarchy Online, Eve si restul plutonului de gen. si m-am saturat sa vad atatia in jurul meu care nu pot da o bashina fara sa zica “stai numai un pic, sa imi pun caracterul sa faca ceva”.

post inspirat de articolul “Fixing the fight”, scris de Richard Garriott pt PC GAMER, Octombrie 2007.