in drum spre casa…tocmai trecut de Mizil si plictisit/sictirit de moarte. multe lucruri "minunate" se intampla. de data asta am prins tren cu garnitura veche, compartimente separate, drept urmare subiectii "de studiu" au fost in numar mai mic.
ajung la gara dupa un traseu infernal prin Bucuresti. surprinzator prind si trenul, fumez o tzigara linistit pe peron si fug la compartiment. loc langa geam, macar atat. eu nu am plecat niciodata iarna, in timpul saptamanii seara cu trenul. desi e un loc animat non stop, aspectul garii e oarecum dezolant, impresie accentuata si de ceata care incepe sa se lase usor usor. bineinteles, pe peron clasicele exemplare: baietasul de cartier suferind care se linge cu femeia cu ochii deschisi sa vada cine se uita la el, taranii, in numar mare (tren de Suceava), oameni normali, oameni in tendinte, pungi de McDonalds, ape plate si reviste.
in compartiment la mine e liniste, un nene sta pe hol in fata usii iar pe o canapea sunt asezate la vedere o geanta de voiaj si niste pungi de duty free cu clasicul whisky, cutia de dulciuri si…o carte. eh, pana aci e bine. ma bucur ca am loc si ca nu e plin. in fata mea o domnisoara (sigur, nu avea inel) misterioasa. imbracata sport casual, in tendinte. nu imi dau seama exact cum arata, sta chircita pe o carte, cu o sapca pe cap. remarc insa ochelarii cu rame patrate (my favourite ). eh, lasa ca vad eu mai incolo despre ce e vorba. nu inteleg ce citeste, nu apuc sa vad coperta, insa banuiesc ca e ceva didactic, marginile paginilor sunt colorate, acum e la bucata albastra. sneakers in picioare, siretul legat in spatele limbii, pantolni in carouri, curea turcoaz, bluza interesanta care lasa "involuntar" umerii goi si o bretea cel putin dubioasa pe dedesubt. e ca o franghie albastra impletita si uriasa, as fi tare interesat ce sustine
.. eh, inca odata, pana acu e bine, mai sunt 6 minute si porneste.
si vine surpriza…brusc apar 3 insi cu papornite, scandal si tot tacamul. prima reactie a fost de scarba, insa la o privire mai atenta imi dau seama ca sunt pur si simplu oameni simpli. si incepe nebunia…
desi cu un oarecare bun-simt (din ala mostenit, nu educat), oamenii isi dau in petec. lasand berea la o parte, ca aia nu ma deranja, incep sa discute tare de unul altul, sunt certati cu un Adrian, au prins nush ce lucrare la Suceava, vorbesc de tevi. 2 mai batrani si unul tanar, de 40 respectiv 20 ani aproximativ.
sunt inundat de discutia lor si ma enerveaza ca nu ma pot detasa, citesc cu juma de ochi revista .net, dar nu pot sa retin nimic din tutoriale. inca odata, muie orange si cosmote. oamenii incep sa se laude mascat cu telefoanele/cartele lor, prin replici de gen "de ce nu il suni ma p-ala, ce cartela ai in telefon? baga dracu cosmote si da incoa.". si incep cu telefoanele in sus si in jos, vorbind nimicuri cu diversi, unul da din gura la aparat, restul stau si rad. NOROC ca pierde semnalul intr-o zona si se mai potoleste. ei muncesc cam 12 ore pe zi si instaleaza chestii. pustiul asculta in general atent la aia mai batrani, unu doarme. unul din ei e "liderul", cel mai vorbaret si care aparent emite opinii respectate de toti. uimitor cat de simple sunt niste chestii de la un nivel in jos. ierarhizarea de exemplu.
(intermezzo: fata cu cartea a remarcat viteza de scris si imi acorda un pic de atentie. ah si e firava rau de tot, dar ii sta f bine cu sapca aia. )
incepe sa miroasa a bashini., desi gemul e un pic deschis, mirosul pestilential isi schimba valentele, mi se pare ca detectez sulf…pariez ca ala care dormea a scapat-o . nu ma bag in discutie, subiectul imi e strain. macar par oameni muncitori, pacat de galagie si impresii
lumina face figuri, dupa ce ca era chioara de imi cadea retina, se mai si intrerupe din cand in cand. motiv pentru care fata se uita zimbind la mine, singurul cu fata luminata (de ecran) in tot compartimentul. me+tehnology=luv.
(intermezzo2: si-a dat sapca jos, pare minora . nu are o frumusete debordanta, insa ma atrage prin "ceva". tot nu vad coperta cartii…si as putea afla atat de multe…)
din plictiseala dau drumu la wireless si…surpriza! o gasesc pe "oana". Oana care sta cu laptopul pe baterie in tren si wireless activ…smart move…bineinteles ca ma conectez, poate prind si net, nu ar fi chiar tare sa dau "publish" direct din tren? din nefericire are un firewall ceva sau Vista imi face figuri, nu ma pot conecta prin nici o metoda cunoscuta mie. eh, poate ne mai vedem noi si alta data.
ajung in sfarsit la Buzau. o ploaie marunta si un taximetrist bashit imi toaca si ultima urma de buna dispozitie – "dom’le, nu merg in oras, numai in afara". kkt, au inceput si astia sa aiba harfele alora din Bucuresti. ma duc spre casa, sa dorm.
nota: post scris in tren alaltaieri noapte, postat azi cand am intrat pe net.
{ 5 comments… read them below or add one }
Mai zi-ne de tanti cu ochelari!
deci esti din buzau ๐
imi place atentia ta la detalii! dc imi permit (tre sa-mi permiti:)) un sfat: fii mai atent cand scrii, daca perii un pic poti deveni chiar subtil! cum a fost postul cu femeia batuta de sot. si te rog, nu mai baga tz, ffs, macar scrie ca piticu, cu tigare ๐
btw, sper ca esti solo cimpoi, altfel esi busted cu tipesa cu ochelari! no.
๐ Si mie imi plac tanti cu ochelarii cu rame patrate ๐ Tre sa merg si eu cu trenul, poate prind de un wireless! :)):)):))
da-mi voie sa spun k scrii niste articole super!!! FELICITARI!! keep on the good work!
tre sa te felicit. demult nu am mai citit un post ca asta, la care sa rad, sa vad ca dai atentie la detalii. apropo de ras… tare trenu cu care ai mers.. taranii, da si aia de s-or bashit =))