in tren, din nou

   mda, am fost acasa weekendu’ trecut. cu trenul, singur, ca nu m-am sincronizat cu nimeni. cu intercity-ul de 18, la care mai niciodata nu prind loc si stau in picioare.

   plec si eu de la birou pe jos catre gara, ca un erou, cu laptopul si restul de tehnologie in spate si o geanta mica de voiaj. la casele de bilete cozi de 4-5 persoane. nu stiu cum naiba am nimerit la casa unde se opreau toti aia care trantesc "am tren in 2/5/10/-1 minute, ma lasati si pe mine in fata?" in fata mea un cuplu 55+ ani care sta incredibil de mult sa ia biletele (nu stiu de ce, dar uitandau-ma la ei nu sunt surpins…) si doua fete simpatice, dar nu prea sociabile la prima vedere. vor sa ia bilet, aud vag ca la trenul de 6 nu mai sunt locuri. eu intotdeauna am avut o problema in a intelege oamenii care vorbesc la microfoane de calitate inferioara. in cluburi nu inteleg nici macat 5% din ce zice MC-ul daca boxele sunt medii/proaste.

   asa, revenind. incep sa ma enervez usor cand remarc ca sunt singurul care s-a asezat civilizat la coada in spatele celor doua. unu vine si se sprijina direct de tejghea si asteapta, altu e mai la dreapta, unu relativ in spate, una pe diagonala si tot asa. sunt pregatit de scandal daca apare vreun nesimtit, in schimb incepe panarama cu aia care pierdeau trenul. o pensionara (in sensul peiorativ) tot urla ca are tren in 5-10 minute. cand sa faca miscarea sa se bage intre mine si cele doua fete, o apostrofez politicos cu o replica de genul "daca ati tot insinuat pe-aci ca aveti tren in 10 minute, nu inseamna ca nu trebuie sa ma rugati frumos, personal sa va las in fata", sa mor de n-o lasam daca era politicoasa, insa s-a uitat contrariata si un pic frustrata la mine si era pe punctul sa imi serveasca predica numaru 1 cu "tineretul din ziua de azi…". fara sa ii dau mai atentie, ma uit la celalalt cuplu de pensionari care zicea ca pierde trenul. oameni respectabili, zic. abordez fetele direct si le intreb la ce tren au zis ca nu mai sunt locuri. cacat pansat, e trenul meu. mai erau 30 de minute, asa ca le fac semn celor 2 pensionari sa treaca in fata mea. nu avea sens sa ma mai grabesc si aia chiar aveau nevoie de gest. vaca frustrata de mai devreme sa stea in spatele meu la coada. se topea pe picioare de furie. eu zambeam ca un porc si pe limba imi statea clasicul "iapula", dar m-am abtinut.

   ajung la tren, iau toata presa de scandal, un fhm, un capital si un adevarul, ca stiu ca ma plictisesc teribil in tren singur. as fi scris ceva pe blog, dar nu pot sa desfac laptopul daca nu am aloc. aleg la nimereala un vagon. sunt inspirat, am la ce sa ma uit discret cand fac pauza de citit. in plan indepartat o domnisoara draguta si imbracata bine. langa mine un cuplu catre 40 ani isi manifesta intr-un mod placut sentimentele. par ca doi indragostiti adolescenti, dar fara bale aiurea si alte tampenii vizibile la tinerii din ziua de azi. impart un sandwhich "homemade" intr-un servetel albastru. pentru cateva secunde imi aduc aminte de cele pe care mi le facea mama cand plecam pe undeva acu’ multi ani. flashback over. in fata mea un tip mai tras la fata, imbracat aproape  ca un manelist, dar cu gesturi/mimica normale, alaturi de o blonda stearsa. campul meu vizual era relativ limitat, pana am auzit niste rasete cristaline. schimb pozitia de "lasa-ma sa te las" cu care ma rezemasem de usa sa vad. 4 fete, doua geamantane impresionant de mari. tot nu vad bine, asa ca ma uit discret intr-un geam/oglinda de langa mine. si surpriza, cele doua de la casa de bilete plus inca doua. sunt simpatice toate si desi fac zgomot, nu se intrec cu scandalul. una din ele vine lansat in directia mea, cu o carte in mana, si se aseaza pe trepte cu o carte in mana. fiind chiar sub ochii mei, ma uit un pic pe deasupra revistei. inalta, corp proportional cu miros de ceva sport regulat, sneakers de training adidas, blugi clasici,tricou turcoaz. pe mana niste bratari multi colore care se potriveau cu restul tinutei. manichiura ingrijita, un inel de bun gust. par blond frumos, carliontat si o fatza echilibrata. incerc sa vad ce citeste, dar nu intoarce copera calumea sa vad ce scrie si nu vad chiar atat de bine sa citesc cateva randuri. luni am trecut printr-o librarie si am recunoscut colectia din care facea parte cartea dupa "icon", apoi am identificat si titlul dupa culoare. era ceva "de buzunar", nici prea prea, nici foarte foarte. am uitat intre timp cum se numea.

   la Ploiesti apare la usa(din tren) un tanar. sport total, cu o tzigara pregatita de consum in statie. geanta de traninig nike. clar, omu era dedicat sportului, dar nu parea taran cum par atatia. ma rog, fumez repede, asist la un dialog intre niste militari in termen (doi din statie si unu din tren, se cunosteau), urc inapoi.

   un blitz. doua, trei, rasetele cristaline de mai devreme. cele 3 fete din grup o pozeaza pe blonda cum citeste pe trepte. raman placut surprins sa o vad ca ridica ochii, zambeste frumos si isi continua cititul. ma uit la celelalte 3 vrabiute. una mai mititica si un pic plinuta, cu un decolteu care atragea atentia. nu e foarte draguta, dar ceva ma tine un pic atent. apoi o bruneta cu par lung si drept. cu un zambet si niste ochi frumosi, dar imbracata comun si fara sa o puna in valoare fizic. ghicesc totusi "potentialul" de sub blugii cu o croiala nefericita.  a treia tot bruneta, dar mai stearsa, pare genul care sta si se uita in gura celorlalte prietene cand sunt in grup. toate 3 incaltate aproape la fel, ma amuza amanunutul. cu balerini sclipitori si modele usor diferite. like WTF? 🙂

   ma apropii de Buzau. pe cei doi de 40 de ani iar ii apucasera tandreturile fine. am terminat intre timp toate ziarele/revistele de citit si remarc ca nu m-am uitat deloc pe geam in timpul drumului. eh, oricum nu prea sunt genul sa ma zgaiesc la peisaje sau sa numar stalpi, ma lasa rece.

   cobor la Buzau, raman un pic trasnit cand vad 3 pustoaice "minimaliste" plimbandu-se pe peron. si ajung acasa…