in tren

by AvionarU on 30 May 2008

   Din nou, ma indrept voios catre casa. Desi am zis ca nu imi deschid laptopul, din maxima plictiseala si alti factori m-am hotarat sa incep sa scriu. Calatoria asta este foarte bogata in impresii pentru toate simturile. Din pacate nu pot sa imi dau liber gandurilor pentru ca vecinul meu se uita in monitor…

   Am prins iar garnitura de-aia nasoala, fara prize. Eu suspectez ca au luat o garnitura de-aia de o varsta cu mine si au reconditionat-o cu niste preturi exorbitante.

   Asa. Scaunele sunt inghesuite, este relativ aglomerat, bagaje pe culoar cu gramada, noroc ca nu am obiceiu’ sa ma plimb.

   Bineinteles, specimene cu gramada. "Colegii" mei sunt: o fata de aproximativ aceeasi varsta cu mine, stearsa (s-a mutat la Ploiesti dintr-un anumit motiv) si o familie. (scriu periodic ca se uita la mine in monitor, poate citeste si ma lasa sa scriu…)

   Familia imi provoaca sentimente contradictorii. Pot spune ca sunt oameni relativ saraci. El cu pantalon si camasa murdara, miroase a statut de imi muta nasil din loc. Ea cu o fata imprimata de griji. Nepensata, nemachiata. Fara sa vreau imi aduc aminte de niste manechine pe care le-am vazut la Antipa, parca aduc oarecum cu ele. Si un bebelus. Din ce inteleg operat de curand si care plange de imi rupe sufletul, timpanele si creierul.Dar tare frate, de imi vibreaza toate cele. Mama se chinuie fara un succes notabil sa il linisteasca, ramane cu el in picioare cu toate ca vad venele umflate de efort dupa vreo 10 minute de tinut in brate. Ca ultima solutie incepe sa ii cante, numai sa taca. Nu mai auzisem un cantec de leagan de nu mai tin minte de cand. Nu are o voce frumoasa, e chiar un pic falsa, insa dragostea pentru copil se simte si parca o coarda din mine vibreaza. Barbatul doarme fara nici o treaba cu capul pe masuta in timp ce femeia se chinuie. Ma gandesc sa ii dau un ghiont, dar pana la urma nu ma bag in familia lor. Pustiul s-a linistit intr-un final, dupa ce fata din fata mea s-a mutat.  

    Si acum, ca nu se mai uita omu in monitoru meu, pot sa ii iau la rand pe restul. In drepata mea o tanara domnisoara. Nu e urata, dar nici sa ma dea pe spate. Bruneta, inalta, par lung, imbracat sport, absolut nimic deosebit, dar o vad de la o posta ca impresia ei despre ea e cam "overrated". Si incepe caterinca, moartea pasiunii in tren: vorbitul la telefon – tare. Poveste pe un ton foarte afectat urmatoarele: ca a avut un examen si l-a luat, tipa ca da licenta la japoneza [iar se uita ala la mine.). Apoi incepe sa povesteasca in bashini ca a gasit bursa ieftina in Australia. Bineinteles, daca ar gasi in Germania sau Austria, s-ar duce, normal (incheiat citatu’). Apoi se duce in America 8 luni (a repetat asta de 4 ori in timpul conversatiei) cu nush ce program. SI apoi o sa aiba bani sa faca tot ce se poate gandi cu ei (cred ca o asteapta o surpriza neplacuta de la viata in viitorul apropiat). Si tot asa in sus si in jos, incat ma apuca involuntar rasul de lauda ei aiurea in tren.

    In spatele ei o alta tinara studenta, blonda, ceva mai draguta, vorbeste probabil cu parintii la telefon, anuntadu-i ca a luat examenu si sa ii pregateasca patul acasa ca e rupta. La ce gura are, eu nu cred ca e obosita deloc, dar macar a luat examenul :) .

   [pauza publicitara – o femeie batrana si mare cat o balena navigheaza usor pe culoar, printre bagaje]. De la jumatea vagonului anunta mandra ca are o opreatie la coloana si ca de-aia se misca asa greu. Si ca tocmai se intoarce de la un control. Normal ca pe masura deplasarii, ceilalti pensionari o intreaba de diverse prostii care nu ii privesc si pac! a iesit de o socializare. Bineinteles ca nu am nimic cu bolile oamenilor, dar cand a dat-o pe aia cu operatia mi-au trecut prin fata ochilor toate mumiile din RATB cu acelasi text. In rest oameni stersi, obositi, cu dopuri albe in urechi, inca un tip cu laptopu care se plictiseste si deseneaza ceva, unii dorm cu bale la gura. Bursiera mandria orasului (am impresia ca o sa coboare cu mine) si-a scos niste foi si scrie in japoneza (sa mor de nu am zis ca face integrale la inceput :)) ). Si stai asa, ca a inceput sa vorbeasca la telefon, pot sa scriu Live! daca da vreo duma.

[…] VICTORIE: "da fata, as veni, dar nu am ce sa imi iau ca sa stau pe motocicleta…

[…]trece baba din nou, iar zice ca are operatie.

[…] domnisoara nu are haine elegante, nu ii trebuie cizme, dar e foarte dorita undeva. blah blah. Nu poate sa stea mult, ca au si ai ei nevoie de ea la tara. Ea saraca i-ar servi pe toti, dar e dorita de toata lumea si ea are de invatat. Am uitat sa spun ca are pe o mana un inel de aur galben, destul de finut dar cu o lucratura batranicoasa, iar pe cealalta mana un inel de aur alb (sau un argint foarte frumos, nu am unghiu prea bun) cu un model foarte modern…hmm…niciodata nu mi-au placut femeile care nu stiu sa isi asorteze bijuteriile…

[pauza] un mosulet tre pe culoare, se tine de scaune si cand ajunge in dreptul meu, se sprijina efectiv de LCD-ul laptopului meu WTF WT WTF parca ar fi maner de autobuz.[/pauza[

[…]sa mor de nu i-au dat balele unuia care sta la scaunele din fata mea, doarme tun. Intre timp am atras atentia celeilalte studente, o vad in ecran ca se uita si ma gandesc sa ii desenez ceva sugestiv :D .

[…]soarele imi rupe retina, e chiar pe partea mea tot drumul, dar se vad dealurile. un peisaj relaxant, dupa o saptamana care se anunta stresanta pana in ultma zi. De-abia astept sa ajung acasa, e vremea ideala de baut un whisky cu tata, de stat pe-afara cu prietenii, de a uita de toate problemele mai mult sau mai putin stresante care ma sacaie.

[…] o domnisoara relativ draguta face slalom rapid pe culoar. e slabuta dar cat de cat proportionata si cu niste trasaturi simpatice. Foloseste un parfum cam dur, cu esente lemnoase…hmm, niciodata nu mi-au placut nici la barbati parfumurile de genul asta.

[…] in alta ordine de idei, vad intr-un ziar pe diagonala mea multi indici prabusiti pe un grafic, dar nu stiu de la ce sunt, nu pot citi textul de la distanta asta . Macar apune soarele asta ca sa mor de nu mi s-a dezlipit retina dreapta de vreo ora incoa.

Buzau…Here I come…

post scris live in tren, il postez cand ajung acasa si prind si eu o bucata de net.poate il fac in doua parti, ca sigur se plcitisesc unii citind atata dintr-un foc….

{ 5 comments… read them below or add one }

1 GabeL May 31, 2008 at 00:03

Interesant nu plictisitor 😀

Intrebare: Daca tipa aia are atatia bani si nu are ce face cu ei si studii si mai stiu eu ce de ce merge cu trenul? parca zicea ceva si de o motocicleta…App a coborat la noi sau s-a dus mai departe?:D

Reply

2 rita May 31, 2008 at 00:26

Io nu m-am plictisit 🙂 si ca de obicei, mi-a placut :)>-

Reply

3 AvionarU May 31, 2008 at 01:22

^:)^ I live to serve

Reply

4 L3ST May 31, 2008 at 20:09

Si eu l-am devorat fara pauze. Nu le sparge in mai multe bucati, au efect mai bun complete.

Reply

5 nevrotik June 15, 2009 at 17:21

stii ce ar face blogu asta si mai interesant?( cel putin in posturile din tren)- poze cu personaje. putin cam dificil , ce i drept ..

Reply

Leave a Comment

Previous post:

Next post: