in tren – "in session" edition

   Si am ajuns in sfarsit pe drumul inapoi catre Bucuresti, rupt de oboseala si un pic mahmur. Ma uitam cu jind la Redbull-ul pe care un chelner amabil il plimba pe o tava pe langa mine, dar sunt constient ca deja am in sange prea mult ca sa mai beau IAR inca o cutie.

   Trenul este foarte civilizat de data asta, cu niste vagoane un pic diferite fata de ce stiam eu. Colorate in verde, toto cu prize, niste mese mai mari, modulare, display-uri care arata diverse informatii. Nu sunt "specimene" ca la venire, cel putin nu atat de grave incat sa ma prost dispuna.

   De ce e "in session" edition? Pentru ca juma de tren e cu multe cursuri si carti pe masute si ingrasa porcii la capacitate maxima inainte de examene. Se vede cu ochiu liber stresul unora, in special fete.

   E prea liniste, doar doi insi cu MP3-playere imi incanta auzul in mod stereo, cu doua melodii diferite care gajaie in blana din dopuri.

   Vad in fata mea, oarecum pe diagonala, o tanara domnisoara care citeste o carte. "Vad" e cam mult spus, e cu spatele la mine si aplecata un pic spre culoar, ii surprind jumatate de profil. Nas mic, drept, ochi mici, par castaniu-roscat-vopsit-ceva-de-genu-asta. Caligrafia copertii ma impiedica sa citesc titlul, insa jumatea aia de profil trece prin o sumedenie de trairi. Mesteca guma in dintii din fata, ca un soarece, clipeste des, isi umezeste buzele, mai scapa cate un zambet la cate un paragraf. Reconstruiesc imaginar tot profilul, apoi toata fata. E simpatica (si eu cred ca m-am uitat prea mult la seriale politiste cu software de recunoastere faciala…). Surprind si un colt de geanta pe masa ei. Neagra, cu niste ornamente proeminente care seamana cu tinte. Hm, din nefericire romancele mai au de invatat la partea de accesorizare, stau destul de prost in general.

   In dreapta mea doua fete si un cuplu. Fetele relativ simpatice, dar stresate. Una din ele citeste ceva Drept, Cod Penal blah blah si e foarte concentrata. Bineinteles, are o armata de pixuri colorate aliniate frumos. Niciodata nu am putut sa invat asa accesorizat, sa stau sa subliniez, colorez, notez, blah blah. Am fost adeptul cititului brut (Asta cand chiar voiam sa invat…) insa stiu genul de oameni care inainte de o sesiune de invatat au un intreg ritual de pregatire care, cred eu, are mai mult valoare psihologica. Tre sa aiba N instrumente de scris, N carti, N foi, lumina sa fie nush cum, cana de bautura la temperatura care trebuie si tot asa. In camin chiar stiam fete carora le lua aproximativ 40 de minute sa se pregateasca sa se apuce de invatat (adevarul e ca nu aveau nici o restanta ).

    Vis-a-vis de tanti cu legile si pixurile, cei doi indragositi dorm imbratisati. Ma uit si zambesc, sunt tineri, emana sentimentul profund de dragoste chiar si cand stau nemiscati cu ochii inchisi.

   Din plictiseala, ma uit pe geam. E vreme mohorata afara, cam ca starea mea de spirit acum. Verde, verde auriu, verde inchis, verde spalacit, negru – nuante care la viteza "fenomenala" a trenului formeaza o paleta pastelata si continua. Remarc o linie electrica neterminata, fantanile alea singuratice si atat de pitoresti din mijlocul campului, arbustii crescuti din loc in loc.

[pauza publicitara – intru in ploiesti – sa ma duc sa fumez, sa nu fumez?! scrutez drumul in fata si in spate, ca e grava treaba cu geamantanele oamenilor, IMENSE, lasate pe culoar]

   Din loc in loc mai apar case. Foarte variate ca si constructie, ma intreb cum de nu am remarcat pana acum asta. Mai niciuna nu inspira traditie, mai mult aerul ala de "atat am putut, atat am construit). Trist.

[brb fumez]

…………………..

In pauza de tzigara impart scara vagonului cu un el si o ea. Stilul funky-rock=blah. Ea poveste despre ce a patit la "agentie". Un arab vrea sa cumpere in Buzau teren sa isi faca o fabrica de prajit fistic, seminte si altele de gen, ca e mai ieftin ca in Bucuresti. Deasemenea vrea sa inchirieze si o garsoniera sa isi faca sediul firmei. Interesant de stiut. Ma uit un pic la fata. 1.69 m, slaba snur, par lung, unghii negre. Profil acvilin. Nu e genul meu dar parca are "ceva"-ul ala. Are un timbru vocal cald, dar vocea cam groasa/joasa. Cam blazata, genul "le-am facut/le voi face pe toate/traiesc liber". Sa fie sanatoasa, ma intorc la locul meu.

   De-acum mai e putin pana la Bucuresti, am prins o ploaie scurta pe camp, apoi soare. ma mai inveselesc, ma bag la un Carlos Mencia pana imi moare bateria.

pam pam!

Tagged as: in tren, life, personal