Am aflat, cam tarziu ce-i drept, ca daca doctorul te trimite sa cumperi medicamente/materiale medicale pe care ar trebui sa le aiba in spital, poti cere banii cheltuiti pe ele, decontabili din casieria spitalului. Lege adoptata din ce am inteles in vara asta. Pana aici toate bune. De o luna insa, nici un pacient nu a folosit dreptul asta. Sa vedem ce nu se leaga intr-o lege care in mod normal mi s-ar fi parut "europeana".
Un doctor explica (N.B) pe scurt procedura. Repet, pe scurt. Pacientul vine inapoi in spital dupa externare. Primeste de la medicul curant o reteta, care apoi trebuie validata de seful de sectie (eu am stat dupa o asistenta sefa vreo 2 ore sa imi puna o stampila pe o foaie). Se duce cu reteta asta la managerul spitalului. Care manager analizeaza si este obligat sa raspunda ( nu s-a specificat nimic de termenul in care trebuie sa transmita raspunsul) si din ce am inteles, e obligat sa dea si banii, din fondurile unitatii sanitare respective. Cam asta a fost exprimarea doctorului care a explicat pe scurt.
Ce nu am inteles eu: daca e obligat sa plateasca medicamente care ar trebui sa fie in spital, de ce mai trebuie cerere scrisa si analizata? Sunt sigur ca exista o lista cu ce trebuie sa existe in spital. De exemplu, nu m-as duce sa cer banii pe cele doua pansamente de 100 RON pe care mi le-a recomandat medicul in locul tifoanelor. Dar daca as avea nevoie de o fasa sau un tifon si nu au, as vrea banii inapoi, ca doar am mai platit o data pentru ele. De ce trebuie atatea stampile si avize? Nu poti sa te duci cu reteta de la medic si bonul de la farmacie? Daca banii se dau din fondul unitatii respective, de ce nu s-au cumparat medicamentele in prima faza, sa fie deja acolo? Sau legea e facuta pentru accidente de genul "a, tocmai ni s-au terminat tifoanele"? De ce prodecedul nu e automat? Trebuie sa vina bolnavul, platitor de asigurari, sa ceara banii? Daca vine peste o luna, mai primeste ceva?
Normal ca nu s=a dus nimeni intr-o luna. De ce platesc eu asigurari la stat? Nu s-ar putea oare sa platesc un minim mic de tot, pentru urgente? Ca asigurarea pentru calatorii in afara tarii? Si restul chestiilor sa mi le platesc eu separat cand am nevoie? Oare tiganii aia care i-am vazut la Floreasca noapte de noapte cat am stat acolo platesc asigurari? Ca sincer, i-as lasa la intrare pe aia pe care i-am vazut, daca nu au platit. Prefer ca medicul ala sa salveze un om mai capabil, de o rotita mai buna din mecanismul social, nu de paraziti. Din nefericire, raman doar cu gandul, problema e mult prea complicata sa existe o solutie simpla, usor aplicabila…
O sa incerc eu o explicatie (scenarii, nu am pretentia ca stiu exact ce se intampla, doar imi imaginez). Legea pare a fi data pentru cazuri exceptionale, cand necesitatile de meterial medical ale spitalului au fost subestimate, dar tare mi-e frica, o sa devina practica de zi cu zi.
Hai sa luam exemplul tau cu pansamentele. In mod normal ar trebui sa le cumperi doar in cazul accidentului cosmic de terminare a stocului planificat de pansamente din spital. 🙂 Dar:
1. Dat fiind ca traseul de recuperare a banilor cheltuiti e asa de incalcit, in scurt timp managerul spitalului (hai sa nu-l banuim de rea credinta) isi va da seama ca-i mai “eficient” sa nu mai procure deloc pansamente pentru stoc, fiindca din ce in ce mai putini oameni vor cere decont. E ceea ce denumesc eu “tactici de gherila pentru bugete de supravietuire”.
2. In scurt timp o sa apara in incinta spitalului (sau pe aproape) o farmacie, cu patroni/actionari isteti, care va vinde pansamente la pret dublu.
Prorbabil ca scenariul e fantezist… si asa si vreau sa fie. Nu vreau sa ajung in spitale, vreau doar sa-mi imaginez cum e. 🙂
ce-i drept,dam banii degeaba pe asigurari,taxe…Le platim salariul celor care lucreaza la stat,ei se poarta cu noi de parca am fi niste “nimicuri”, te plimba dintr-o parte in alta pt ca sunt incompetenti, sau din cauza birocratiei…
Noi suntem de vina pt situatia asta,pt ca acceptam.
Te doare capul!… Sistemul sanitar romanesc e mai bolnav decat toti bolnavii din lume la un loc.
Cand ajungi la doctor, insa, dai oricat sa scapi cat se poate de repede.