candidat vs. angajator (large edit…)

situatia de pe piata fortei de munca, raportata la candidat/angajator:

1. Au terminat o facultate.
2. Au nevoie de o slujba.
3. Vor sa se angajeze pe un post bun.
4. Orice angajator vrea angajati pregatiti, deci cere experienta.
5. Ei nu se pot angaja ca nu au experienta.
6. Nu pot avea experienta pentru ca nu se pot angaja.
7. Sunt nemultumiti de sistem.
8. Angajatorii sunt nemultumiti de candidati.

intreg articolul il puteti citi la dragos. este foarte interesant (mai ales ca si eu am aceeasi opinie ca si el si pot confirma situatia descrisa…)

l.e.: ce mai trebuia sa zic: din experienta stiu/am vazut/vorbit cu o groaza de corditi care daca au o foaie in mana se cred zei, sau cu drepturi “extinse” in fata altora, chiar daca sunt prosti de bubuie. toti spera sa se angajeze din prima la slujbe “cool/interesante/challenging” , prin advertising, web design, IT si alte asemenea care suna bine…SI CU NISTE SALARII EXTRAORDINARE DIN PRIMA LUNA, chiar daca CV-ul nu are completata decat rubrica de studii, iar la “Experienta” e totul gol. pot incerca si o stabilire de categorii (ma voi referi strict la segmentul sub 25 de ani):

1. tanar scolit la o facultate bine cotata, eventual pe domeniul jobului, fara experienta relevanta ->
a. e invatat de-acasa/din facultate cu basini in cap, crede ca ce-a terminat el ii asigura din start birou/salariu directorial. nu accepta entry-level sub nici o forma din principiu, ca e prea “valoros”. de fapt omu e varza. variatie: are 3 proiecte de kkt la care a participat in facultate, dar considera ca merita statuie pt ele. chiar daca a facut o varza la interviu, iese pe usa cu mutra de “da-i in pm, mi-am pierdut timpul degeaba, oricum nu erau de nasu’ meu”
b. a facut studii pe profilul job-ului si e dispus sa porneasca de jos pt acumulare de experienta si eventual avansare in cariera. are un plan de viitor cat de cat conturat. variatie: nu a facut studii de profil, insa e auto-didact si stie destul de bine cu ce se mananca job-ul respectiv.
c. studiile/experienta nu sunt relevante pt el cand aplica pt un job, e dispus sa faca orice, numai sa ia bani (din diverse motive). genul de om care aplica la absolut toate joburile pe care “crede” ca le poate face fara sa se gandeasca prea mult.

2. tanar scolit la o facultate mai de “mana a doua”, pe profile gen economia turismului. ->
a. este foarte capabil,a avut mai multe joburi in timpul facultatii, nu a stat degeaba, dar nu i-a placut sa invete in scoala. cauta un job stabil fiind constient de dezavantajul studiilor. daca stie cu ce se mananca job-ul, nu va avea cereri nejustificate ci va incerca sa invete si sa isi castige drepturile in timp.
b. omul e varza/prost, crede ca este “king of the hill”, habar n-are ce trebuie sa faca si mai vrea si marea cu sarea. de obicei o usoara impertinenta. genul care la doua saptamani dupa ce s-a angajat (sau cu doua saptamani inainte de sfarsitul perioadei de proba) aplica “preventiv” la jdemii de alte joburi.

3. cazurile mai rare de tineri care au si studii si experienta.
4. cazurile (si) mai rare de tineri care nu au nici un fel de studii dar foarte multa experienta (similar cu 2a.)

acum, fiecare angajeaza ce poate, dupa buget, valoare, nevoile firmei, domeniul de activitate etc. eu de exemplu ma feresc de bashiti, de cei aroganti fara nici o baza reala, de cei fara nici o tangenta/experienta in domeniu, de cei la care nu vad “sclipirea” aia pe care o caut eu. in schimb, nu sunt guvernat de importanta facultatii pe care(nu) a terminat-o un candidat, nu caut experienta excesiva ci doar dorinta si capacitate de asimilare extrem de buna, pe o baza de cunostinte deja formata. aa, sa nu uit…bunul simt…am boala pe dobitocii care isi umplu CV-ul cu tot felu de falsitati (la moda erau intr-o vreme CISCO, 3 cursuri dubioase de limbi straine/contabilitate/informatica, atestate si premii aiurea si multe alte cuvinte ce desemnau notiuni necunoscute chiar si mie – cik dadea bine sa fie acolo, desi omul care imi dadea respectivul CV de-abia lega doua vorbe )

bineinteles ca sunt constient de faptul ca ce am scris mai sus acopera doar o mica parte a acestui fenomen, ar fi de scris pe tema asta o groaza. insa am prins cat de cat ideile principale zic eu.

daca o sa am timp de scris, o sa incerc sa prezint si profilul angajatorului, asa cum il percep eu pe piata fortei de munca din romania.