acasa

dupa o saptamana de tot rahatu’ am ajuns in sfarsit in linistea urbei natale, impreuna cu Na!Belea. liniste, durere de cap infernala. dupa o plimbare de vreo 100 km pe munte in miez de noapte, starea dispare, apare cheful de club (mai bine zis plictiseala si lipsa de optiuni). moartea mea, sa intru acolo sa fiu miez intre toti trendinezii orasului. cea mai ok discoteca era cea denumita generic “latino”, desi nu are legatura cu genul muzical specificat.

si incepe caterinca. super full, nu aveai loc sa arunci un ac, ca deh, incepe scoala si e bine sa te vezi/fi vazut cu toti, face bine la capitalul de popularitate terfelit de-alungul vacantei. Alex cu sucu’, eu cu alcoolu’, facem ochii roata si ne pica falcile. femeile minore (ca fete nu mai sunt in nici un caz ) arata incredibil. intotdeauna am stiut ca orasul are o “fauna” extrem de bogata comparativ cu media pe tara, dar parca acum se stransesera toate la un loc, iar media de varsta a coborat la cote “alarmante”. imbracaminte in tendinte, coafuri la moda, accesorii la fel, corpuri cu multa piele la vedere si niste forme de invidiat. mai putini cocalari ca de obicei, mai multi emo (smf, mai bine ramaneau cocalarii, macar eram obisnuit cu ei). am remarcat cu durere ca desi femeile tin pasul binisor cu moda, barbatii au ramas tot praf, vai steaua lor. am simtit cat de nedreapta e viata vazand frumuseti stranse in brate de pokemoni care aratau ca prinsi de pe garla sau tzigani in maieu si ochelari “de vedere” patrati si subtiri. arfe la maxim, din nou suprinzator, la barbati. desi baza ioc. maxim o bere sau un redbull, in conditiile in care discoteca are preturi extrem de mici comparativ cu cele de prin Bucuresti. bineinteles, la etaj erau aia mai jmekeri, la parter plebea, cativa cu probleme de identitate (de exemplu imbracati ca connect-r ala, desi atmosfera nu se potrivea). am remarcat de-asemenea ca nu se mai intampla ca in anii trecuti, sa mergem pe strada si sa ne salutam cu cineva odata la 100m…ce-au trecut anii astia…

ma rog, stam, ne simtim bine, hotaram sa lasam masina acasa si sa ne intoarcem, sa vada si ficatu’ lu’ Na!Belea o picatura de alcool. oricum nu era problema de drum, facem maxim 10 minute pe jos, iar drumurile cu taxiul sunt obscen de ieftine. la intoarcere se schimbase situatia. trecuse de 1:30 AM, ramaneau doar “cei care conteaza”, un pic mai aerisit, femeile mai la combinatie si tot asa. ne ametim un pic, gasim canapea libera, Alex incepe sa danseze in stilul caracteristic. nu pica nimic (deja ni se cam dusese cheful). plecam acasa, cu un mic pit-stop in parcare la o bere si cu planul trasat in linii mari pt a doua zi.

sambata “de vis”. dupa o mica discutie cu taica-miu dimineata (am ajuns acasa cand el isi bea cafeaua…) somn de voie si celebra “mancare ca la mama acasa”. fiind in era tehnologiei, un pic de messenger + daily shit on the internet. ii vine piuitu lu’ Na!Belea, cica sa mergem la biliard. biliardul e un sport foarte popular in oras, mai ales la categoria noastra de varsta, deci locatii cu mese multe avem. ca bomboana de pe tort, ma anunta ca vor merge cu noi printzesa + verisoara. mergem la cimitirul tineretii noastre, “Junior” . Asta e un complex (unicat la vremea cand l-au facut) unde daca intri poti sa pierzi lejer o noapte fara sa te plictisesti. sus sala imensa de biliard, la parter “Salon de cocktail” (sic!), piste de bowling, jocuri electronice, la subsol ruleta, cafenea (cand eram eu “tanar” era o imensa sala de net pt mircuit), alaturi un bistro si o pizzerie celebra. plus o terasa marisoara afara. dupa cativa ani de Bucuresti mi-am dat seama ca de fapt era un mic mall, dar fara magazine. revenind. mergem la biliard, gasim masa (w00t), gasim fetele, socializam, ne mutam la bar jos. bomba a venit cand a trebuit sa le ducem acasa…la ora 22:00 (si da, erau majore). din lipsa de preocupare imi vine o idee sa vizitez faimosul liceu pe care amandoi l-am terminat cu brio (e vis-a-vis de Junior-u asta…). intram, surpriza: portarul era unul din cei pe care ii avusesem si noi. omu ne recunoaste si se ofera bucuros sa ne descuie scoala si salile noastre de clasa sa le vedem. deja ne napadesc amintirile si ne cade falca remarcand marmura de pe pereti, usile jmekere, termopanele (w00t!) si alte mici detalii pe care noi nu le-am mai prins…in rest au mai aparut niste garduri si constructii care au modificat forma parcului interior si au dat un minunat aer de puscarie fara colace de sarma ghimpata. am fumat o tzigara in baie (rememorarea trecutului…), am privit cu drag centrul de informatica unde ne-am demonstrat talentul prima oara, terenul de fotbal si chioscul cu sandvisuri infecte (cati bani am mai bagat si acolo…). una peste alta, ne-a pus portarul la curent cu actuala stare de fapt in liceu si am ajuns la concluzia ca liceul care l-am facut noi a fost infinit mai frumos decat ce fac astia acum. am plecat napaditi de amintiri frumoase (cine ar fi crezut) catre club…

la club ma lovesc de alt paradox neinteles (cel putin pt mine). cat am fost eu in liceu lumea iesea non-stop de vineri pana duminica, mai ales in locurile de “bon-ton”. e, acum nu mai e asa. daca vrei actiune, dai fuga vineri seara si spargi bani peste tot. nu conteaza ca esti obosit, dupa scoala/munca/altceva. sambata in schimb, orasul e pustiu si fluiera vantul prin majoritatea barurile. like WTF?!!! in discoteca vreo 30 de insi, clar nu puteam ramane. drept urmare ne hotaram sa mergem la alt loc de maxime fitze cica, undeva langa faimosul parc Crang. si pe-acolo linsite, eu tot nu imi explic ce dreaq fac toti oamenii sambata seara?!?!? stau in casa??!? ca plecati pe undeva pe-afara nu putea sa fie chiar toti…intr-un final luam un coniac si o cola si mergem in parc. bezna totala, nu il vedeam pe asta langa mine (mai tarziu am inteles ca se lucreaza la nush ce sistem jmeker de iluminat). ne gasim o banca, bem, vorbim diverse, ne verifica politia cu lanterna (tzeapa ca bagasem sticla in haina), plecam catre paturile noastre.

inca un glorios weekend…acasa.

Tagged as: life, other, pr0n